Uneori mi-e teamă Doamne că, mergând pe drumul vieţii
Aş putea să rătăcesc fără de a Ta iubire
Şi atunci m-aplec în rugă şi Te chem din nou să vii
Să mă umpli de putere... să-mi dai har şi împlinire
Căci fără de Tine, Doamne ce aş fi? Un pumn de tină
Frământat de grijuri multe... apăsat de grea povară
N-aş cunoaşte fericirea de-a avea Mângâietor
Şi aş fi un vas de lut... aş fi vasul de ocară...
Uneori mi-e teamă Doamne că am hainele pătate
Căci ispitele sunt multe şi pândesc a mea fiinţă
Iar eu Doamne n-am putere fără Tine să mă lupt
Şi prin orice încercare să ajung la biruinţă
Şi atunci Te chem Părinte... Te aştept în părtăşie
Înalţ mâinile spre ceruri... ştiu că mă vei auzi
Şi vei coborî prin Duhul să alungi îngrijorarea
Şi îmi vei şopti din nou că mereu mă vei iubi!
Uneori mi-e teamă Doamne... teamă de durerea cruntă
Care trupul înconvoaie şi aduce lacrimi multe
Deseori alerg la oameni să caut leac şi mângâiere
Dar nu-i nimeni printre oameni să dorească să m-asculte
Şi din nou m-aplec la cruce... Tu eşti Medicul Suprem!
Iartă-mă dacă o clipă poate că m-am îndoit
Doar Tu, Doamne ai puterea orice rană să închizi
Să faci inima să creadă că de Tine sunt iubit!


Vulcan-04-06-2022
Mary