Pentru mine, pentru tine, pentru noi astăzi mereu,
Luptă-n luptele ce-s grele, nu un om... ci Dumnezeu.

El odihnă nu mai are, e mereu doar vegheator,
Ca să nu ne fie astăzi, pasul mai încetișor.

El deschide drumul zilei, care-i uneori mai greu,
Dar singuri El nu ne lasă, e cu noi pe el mereu.

Și ne trece de-a lui dealuri, și pe-al drumului reci văi,
Ne mai scapă și de gura celor ce-s păgâni și răi.

Pentru mine, pentru tine, a venit El pe pământ,
Ca să moară, ca să lupte, nu a dat' napoi nicicând.

El și astăzi luminează, drumul către veșnicii,
El și astăzi ne iubește, cu o dragoste dintâi.

El face lumină-n noapte, întristarea-n bucurii,
Domnul vine când îl cheamă-n încercări ai Săi copiii.

Nu va sta în nepăsare, că El nu-i nepăsător,
El își îngrijește turma, căci El este-un sfânt Păstor.

Pentru mine, pentru tine, spinii fața i-au străpuns,
Tot doar pentru noi și sânge, pe ai Săi obraji a curs.

Pentru noi a dus și crucea, El și astăzi e mereu,
Cel care cu noi o duce, pune și umărul Său.

El ne trece și de ziduri, și de planul uneltit,
De acel ce din adâncuri, a fost cel ce a răcnit.

Chiar și astăzi mai răcnește, însă suntem noi păziți,
De puterea Celui veșnic, căci de El suntem iubiți.

Pentru mine, pentru tine, Domnul El mereu va fi,
Cel care până la capăt, El ne va călăuzi.

Nu ne va lăsa vre-o dată, El va fi cu noi mereu,
Ne-a răscumpărat pe-o cruce, El ne este Dumnezeu