Sublimul Standard

Pe traseul gândurilor înspre cer cugetătoare,
Care zboară zilnic, prin credinţă, tot mai sus,
Vreau odată, ca s-ajung acolo, unde e Isus,
În cetatea cea mai scumpă, veşnică în Soare
Gătită şi-ncununată, cu-aură de sărbătoare.

Şi-n lumina ei de iaspis, străvezie şi măreaţă
Să îmi satur sufletul, gustând din făgăduinţi,
Şi uitând trecutul, ce-a fost plin de suferinţi,
Să mă scald în razele-i, raze sfinte de viaţă
În bucuria cea sacră, ce-mi va stărui pe faţă.

Şi să-l întâlnesc acolo, pe puternicul bărbat,
Cel ce-a fost întâiul luat la cer de pe pământ,
Pe Enoh, patriarhul, ce-a ascultat de Cuvânt,
Care trei sute de ani, cu Dumnezeu a umblat
Arătând că-i cu putinţă într-o lume de păcat.

Să mă bucur, în cetate, de întâlnirea cu Ilie,
Marele profet, ce-a fost înălţat la Dumnezeu,
Într-un car de foc, care-a apărut instantaneu
În vârtejul cel de vânt, să-l ducă în veşnicie
Să fie între bătrâni, pe un scaun de domnie.

Să întâlnesc acolo, pe acei, veneraţi bătrâni,
Douăzecişipatru, pe scaunele lor de domnie,
Ce înalţă o cântare nouă, şi în sfântă bucurie
Aruncându-şi la picioare, jos, ale lor cununi
Îşi aduc prinosul inimii, în sfinte închinăciuni.

Care-I dau slavă, cinste şi-nchinare Mielului,
Pentrucă în jertfa-I sfântă ne-a răscumpărat,
Şi ne-a întins o punte peste abisul de păcat,
Ca astfel, să ne mântuiască, prin sângele Lui
Fiind pe crucea Jertfei, semnul legământului.

Să mă bucur de Isus, Mare Preot şi Împărat,
Cel ce-n planul de răscumpărare, S-a jertfit,
Ca s-aducă iaraşi, cerul şi pământul oropsit,
La sublimul standard, ce-n iubire le-a creat
Spre slava Sa-n glorie, -n Universul minunat.

Flavius Laurian Duverna
17 mai 2007