Tu-mi ești marea iubire, din cerurile-nalte, din locurile sfinte, mereu ce-mi dăruiești,
Tu ești fiorul care, îmi dă mereu nădejdea, că ne-ntâlnim îndată, în slăvile cerești.

Mi-aduce și speranța, ca va sfârși îndată, aceste clipe pline, de jale și de dor,
Fiorul de iubire, mi-aduce și putere, să rabd până cu Tine, eu voi pleca în zbor.

Tu-mi ești doar alinare, Isuse Domn al păcii, a mea durere Doamne, doar Tu ești Cel ce-o știi,
Doar Tu îmi vezi și rana, ce pacea mie-mi fură, îmi fură și-acea clipă, ce-i doar de bucuriii.

Tu-mi ești și-acea lumină, ce noaptea o străbate, dorință de-a ajunge, în răsărit o știi,
Mă treci de nopți... de vale, pe braț ca-ntotdeauna, să fiu doar în picioare, până când Tu revii.

Tu-mi ești doar izbăvire, cu Tine nu mi-e teamă,
Cu Tine orice luptă, devine un trecut,
Iubire minunată, Tu ești a mea iubire, să fii și-a mea Isuse, Tu-ai hotărât... Tu-ai vrut.

Tu-mi ești prezent și-n vise, caci sunt ele-mplinite, pe Tine eu în toate, aici de-a te avea,
Ești viu în ele Doamne, sunt visele dorite, în ele am și pace, și bucuria Ta.

Tu-mi ești a mea salvare, ce viaț-a pus în mine, m-ai slobozit din lațul, ce strâns el mă lega,
Mi-ai dat avânt în zborul, pe aripi de iubire, ca inima de Tine, să n-o pot depărta.