Mai este o nădejde-n încercare, ea este-n mâna Domnului Isus,
Când nu mai vezi ieșirea jos în vale, privește doar o clipă tu în sus.

Când nu mai poți striga de-amărăciune, să nu uiți că există Dumnezeu,
De El tu nu vei fi uitat vre-o dată, de tine El nu uită când ți-e greu.

Mai este o nădejde-n suferință, când norii par că nu vor a pleca,
În ea nu ești tu singur niciodată, și Domnul e mereu cu tine-n ea.

Te poartă pe-al Său braț întotdeauna, ieșirea îți arată și din văi,
El scut ție-ți devine când săgeată, ea este aruncată de cei răi.

Mai este o nădejde când furtuna, nu are vre-o dorinț-a se opri,
Acel ce poate-ndată s-o oprească, e-n cer și poate ei a porunci.

E Cel care oprește-ndată vântul, El poate porunci și mării-acum,
Ca ea să nu ridice valuri care, încearcă să te-ntoarcă iar pe drum.

Mai este o nădejde-n neputință, puterile când parcă se topesc,
Atunci din cer coboară cu putere, fiorul care nu e omenesc.

Aduce noi puteri și doar tărie, să poți mereu pe drum a-nainta,
Și-atunci când iarăși noaptea se arată, mai este o nădejde... nu uita.