Chiar dacă ți-e inima azi întristată,
Chiar dacă ti-e pasul pe cale-obosit,
Ascultă din ceruri un glas ce îți spune,
Să nu cazi răpus într-un timp greu venit.

Chiar dacă sunt norii de-asupra ta astăzi,
Să nu ai vre-o teamă sub ei niciodat,
Căci glasul ce strigă, acel ce se-aude,
Străpunge și norii, e glas de-Mpărat.

Chiar dacă se tulbură marea adesea,
Să nu ai vre-o teamă de-al ei rece-adânc,
Cu tine pe mare mereu este Domnul,
Când ea se agită, înalță un cânt.

Chiar dacă și vântul se-aude cum bate,
În vremea ce-aduce îndat un sfârșit,
Privește spre Cel ce-i mereu biruință,
El mustră ca vântul să fie oprit.

Chiar dacă e noapte, cu umbre străine,
Cu șoapte ce-ntruna răcnesc pe pământ,
Tu cere lumină căci Domnul și-n noapte,
Coboară din ceruri mereu luminând.

Chiar dacă în față apare și lupta,
Ce praf de țărână ar vrea tu să fii,
Să nu uiți... și-n luptă, e Domnul cu tine,
Tu plin de credință mereu să rămâi.

Chiar dacă e greu pe cărarea-ntristarii,
Ea-și are sfârșitul în vii bucurii,
Mai rabdă, mai luptă, și-ntruna iubește,
Cu-o dragoste-aprinsă, și-n ea tu rămâi.