Golgota... locul durerii, suferinței pe pământ,
Locul unde pe o cruce, se stingea încet un Sfânt,
Locul unde întristarea, un sfârșit parcă n-avea,
Când murea fără de vină, vina er-a mea și-a ta.

Locul unde stropi de sânge, pe pământ se tot scurgeau,
Când în ceruri mii de îngeri, întristați ei doar plângeau,
Locul unde mântuire, aducea un Împărat,
Răstignit... bătut de bice, însă El n-a murmurat.

Golgota locul în care, moartea lupta a pierdut,
Locul unde-o mare jertfă, ne-a adus un început,
Locu-n care bătălia, mult prea mare era ea,
Să salveze-a ta ființă, s-o salveze și pe-a mea.

Era plin de întristare, acel loc de pe pământ,
Unde suferea în chinuri, Domnul ce urca iubind,
Cu o faț-adânc strapunsă, de coroana cea de spini,
Ca noi azi să fim spre ceruri, pe pământ doar pelerini.

Golgota... loc plin de lacrimi, căci la cruce jos plângeau,
Cei ce l-au crezut că-i Rege, ce pe urma Lui călcau,
Unde se-auzeau ciocane, fără milă ce-au bătut,
Cuie-n mâini și în picioare, Celui ce-i un început.

Este locul unde-ndată, mâinile și le-a întins,
Răstignit ca El să fie, nu s-a dat o clipă-nvins,
Este locul unde marea, dragoste și-a arătat,
Când o suliță în coastă, cei păgâni Lui i-au băgat.

Golgota... deal fără milă, unde Domnul suferea,
Unde-n chinurile grele, El mereu doar mijlocea,
Unde-și arăta iubirea, unde viață ne-a adus,
Mielul cel fără de vină, Împăratul viu Isus.

Va rămâne locul care, plin de suferinți a fost,
Unde pe creștini îi strânge, să le dea un adăpost,
Jos la cruce îi aduce, și pe cei împovărați,
Ca prin jertfa cea adusă, ei să fie toți salvați.