Vino dragoste măreață, adu clipa de sfârșit,
Ooo... Stăpânule a toate, fă azi timpul mai grăbit,
Fă să fie numai soare, fără vremi cu lupte-n toi,
Fă să fie primăvară, și în ea... să fim noi doi.

Vino și adu lumină căci e timpul pe-nserat,
O adâncă rătăcire dă târcoale Domn prea-nalt,
Să ne-ascundă în pustiul, rece, greu, și-ntunecos,
Să ne-ascundă în adâncul, de păcate ce-i vâscos.

Vino tu cât mai îndată, și nu mai întârzia,
Să înceapă infinitul, este tot ce noi am vrea,
Ca în urmă să rămână, astăzi ce-i deșertăciune,
Mai departe de ce este, Doamne Ție-o urâciune.

Vino Tu cu răsăritul, vremii fără de sfârșit,
Ca să se sfârșească-ndată, timpul greu ce e venit,
Zările din depărtare, Tu adule mai aproape,
Ca să trecem vrem de ele, și ca să rămână-n spate.

Vino și coboară raza, pe care noi să urcăm,
Ca să te-ntâlnim pe Tine, este tot ce noi mai vrem,
Să nu fie-această lume, nici aducere aminte,
Vrem o viață nouă Doamne, doar pe plaiurile sfinte.

Tu deschide astăzi cerul, vrem ca să te-ntâmpinăm,
Vrem în cor cu mii de îngeri, Ție ca să îți cântăm,
Să ne porți pe străzi de aur, ooo... Isus ce minunat,
La-l Tău braț de sfânt Părinte, la-l Tău braț de Împărat.

Să vedem cum vii din slavă, e dorința ce-o avem,
Este-n piept astăzi aprinsă, și dorim să te vedem,
Vino Doamne mai îndată, vrem sa te vedem cum vii,
Ca să ne înalți la ceruri, locul celor veșnic vii.