Minunat ești Domn al păcii, minunat ești Dumnezeu,
Soarele este-o minune, ce răsare-n drumul meu,
Minunat ești și în noapte, printre stele când cobori,
Ooo... câtă minunăție, când eu simt ai Tăi fiori.

Minunată-i dimineața când cu Tine mă trezesc,
Când deschid în ea eu ochii, Tu mă faci ca să zâmbesc,
Minunat este apusul ce-i de Tine doar adus,
Domnul mântuirii mele, minunat ești Tu... Isus.

Minunată este ploaia cu-a ei stropi răcoritori,
Minunată este calea plină ce-i doar de valori,
Minunată-i suferința, plină ce-i de izbăviri,
Minunat e zborul care-i doar pe aripi de iubiri.

Minunat este și plânsul, cel ce-i plin de bucurii,
Minunată va fi clipa Doamne când o să revii,
Peste tot văd frumusețea, a lucrărilor din Tine,
Zilele ce-s fără soare, pentru mine sunt senine.

Minunată e iertarea, ce-o simțim neâncetat,
Timpul plin de bunătate este cel mai minunat,
Munții, văile, pădurea... tot ce ai creat cândva,
Minunate sunt Isuse, căci sunt doar din mâna Ta.

Mii de stele minunate, strălucesc în nopți târzii,
Strălucind ne spun că-ndată, Doamne Tu o să revii,
Ne mai spun că și o noapte e minunea Ta de sus,
Căci de Tine e lăsată, prin puterea Ta... Isus.

Dar mai știu că o minune, ea îndată va veni,
Va fi una cea mai mare, care veșnică va fi,
Este vremea petrecută doar cu Tine-n veșnicii,
Ce va-ncepe-n ziua-n care, Tu pe nor o să revii.