Dragostea cea minunată, printre lacrimi o găsește,
E fiorul cald și dulce, ce te face să iubești.

Este cea din miez de noapte, ce coboar-adeseori,
Printre clipele-ntristării, poți să simți a ei fiori.

Dragostea e bucuria, ce o simți și în necaz,
Este mâna ce îți șterge, obositul tău obraz.

Este-o haină minunată, inima ce-ți învelește,
Și-a ta inimă-nvelită, este cea care iubește.

Dragostea e fericirea, suferinței pe pământ,
Ce a fost demult adusă, pe o cruce de un Sfânt.

Este-o armă ea divină, biruiește ea mereu,
Căci iubirea fără margini, este ea din Dumnezeu.

Dragostea e-un gust de miere, ce-i gustat de cel trudit,
E-n pahar băut pe cale, de acel ce-i prigonit.

Este mare... căci în ceruri, este tot un infinit,
Unde Domnu-mparățește, unde-un loc e pregătit.

Dragostea este fiorul, lacrimilor pe pământ,
Dragostea este slujirea, inimii... dar și în gând.

Este viața de durere, căci simți cum vine de sus,
În durere... vindecare, căci iubirea e Isus.

Dragostea e darul care, este de neprețuit,
Ea în lume-i doar o clipă, la Isus e-un infinit.

De-o dorești vino îndată, ca să guști și tu din Ea,
Domnul vrea să-ți dăruiască, tu deschide inima.

Vei simți cum bucuria, te va umple pe deplin,
Căci iubirea... e fiorul, care este doar divin.

Vei simți o înviere, căci El viață îți va da,
Lasa-l astăzi să te-atingă, să cunoști ce-i... . . dragostea.