Se tulbură astăzi pământul și zarea,
Căci glasul Tău Doamne răsună mereu,
Ne ceri să fim gata căci vine îndată,
Un timp care azi e-așteptat Dumnezeu.
Ne spui că apune o vreme pustie,
Îndată apare acel infinit,
Ce margine n-are, el toate cuprinde,
În el să ajung eu aș vrea la sfârșit.
Se tulbură astăzi și marea Stăpâne,
Lovind val de val, căci un mal a văzut,
Ea știe că-și are sfârșitul aproape,
Căci malul e cel ce aduce-nceput.
Mereu spumegândă ea are o teamă,
Când glasul Tău azi se aude mereu,
Că-și are sfârșitul atât de aproape,
Ea vede Isuse căci timpul e greu.
Se tulbură frunza pădurea ce-ncântă,
Căci vântul azi bate așa furios,
O duce în locul pustiu ce-i de viață,
În loc plin de noapte, în locul vâscos.
O flutură-n ziuă, în noapte-o aruncă,
Pe-a lui adiere o duce-n pustiu,
Dar frunza pădurii speranța nu-și pierde,
Ea știe... aproape e timpul doar viu.
Se tulbură toate căci Tu ești aproape,
Se-aude bătaia la ușă acum,
Și vești auzite vorbesc doar de timpul,
Ce-aduce sfârșitul de vremuri pe drum.