Să nu te temi de vântul care bate,
De vremea ce-a venit atât de grea,
Acel ce poate potoli furtuna,
El e mereu pe drum de partea ta.

Să nu te temi de suferinți amare,
Și-n ele lângă tine-i Dumnezeu,
Ales ai fost de El din groaza morții,
Să-ți fie-a ta lumină-n ea mereu.

Să nu te temi de ziua care vine,
În ea de Dumnezeu ai fost trezit,
Pe mâna Lui te poartă-n ea prin toate,
Ca tu s-ajungi să guști din asfințit.

Să nu te temi de visele din ziuă,
Tu ochii să închizi și doar să zbori,
Căci cei care și-miez de zi visează,
Găsesc pe cale-a cerului valori.

Să nu te temi de vești ce-s auzite,
Sunt cele care azi doar se-mplinesc,
Spre tine doi ochi blânzi privesc din ceruri,
Privirea lor de toate te păzesc.

Să nu te temi de un sfârșit de vremuri,
A lor sfârșit aduc un început,
A celor ce sunt veșnice... eterne,
Cum pâna-n El tu nu ai cunoscut.

Vre-o teamă să nu ai tu niciodată,
Deasupra ei mereu ești ridicat,
Căci vrea ca tu să fii ajuns la capăt,
Acolo unde azi ești așteptat.