Aici pe acest pâmînt totu-i vremelnic
Si totul are-n lume un sfîrsit
De ce ti-e pasul trist si sovaielnic
Si sufletul atit de obosit?

Doar ai stiut ca drumul vietii sfinte
E dintre toate drumul cel mai greu
De l-ai ales atunci sa mergi-nainte
Prin toate greutatile mereu.

De ce te vad cu ochii-n lacrimi
Descurajat, privind mai mult in jos
Si nu la cer unde nu sunt patimi
Unde durere nu-i, unde-i Hristos?

Doar ai stiut cind ai plecat pe cale
Ca drumu-i lung si oamenii sunt rai
Ca strabatind a umbrei mortii vale
Vor creste spinii desi sub pasii tai.

De ce te plingi sub vorbe de ocara
Chiar daca nu dusmanii ti le-au spus
De ce te frângi adesea sub povara
Si te opresti, in loc sa mergi mai sus?

Doar ai stiut ca vei avea o cruce
Ca vei cadea urcind-o spre calvar
Stiai ca nimeni altul n-o va duce
Sa-ti usureze chinul tau amar.

De ce ai parca mâinile legate
Si nu mai faci nici lucrul cel mai mic?
Lucrarile ti-au fost cumva stricate
De cei ce-n viata n-au facut nimic?

Doar ai stiut ca in a ta lucrare
Cu pietre or azvirli dusmanii toti
Dar chiar de-ar fi in praf sa ti-o doboare
Ridic-o iar si iar, fa tot ce poti.

Si nu privi cu ochii plini de jale
Cararea care-n urma ti-a ramas
Tot inainte-i drumul vietii tale
Paseste-l cu credinta pas cu pas.

Fiindca stii, ca dupa framântarea
Si dupa ostenelile de acum
Te-asteapta sus in ceruri särbätoarea
Cununa ta si capatul de drum.