Să nu-ți fie întristată, inima copile scump,
Căci Tu singur niciodată, nu ai fost pe-acest pământ,
Chiar de-ți este prigonirea, zi de zi în fața ta,
Ea adânc să te-ntristeze, nici-o clipă n-o lăsa.

Ești zdrobit de guri deschise, rănile te dor adânc,
Vor fi-ndată vindecate, de vei înălța un cânt,
Pleoapele îți sunt greoaie, ooo... copilul Meu iubit,
Eu de sus te văd pe tine, nicicând nu ești părăsit.

Azi am hotărât din ceruri, numai ție să-ți vorbesc,
Taina inimii copile să ți-o spun căci te iubesc,
Ai o mare... grea durere, când tu vezi în fața ta,
Cum călcată-i în picioare, astăzi chiar lucrarea Mea.

Lupți în zi dar lupți și-n noapte, toate vrei să le-mplinești,
Dar mai văd de sus copile, că adesea obosești,
Vrei s-alergi mai mult... mai tare, însă nu mai ai puteri,
Și te-asezi strigând la Mine, cu privirea înspre zări

Glasul Meu astăzi spre tine, îl îndrept căci vreau să-ți spun,
Ți-am purtat mereu de grijă, eu îți voi purta și-acum,
Chiar de-ntâmpini clipe grele, lângă Tine Eu voi fi,
Vom lupta doar împreună, lupta grea vom birui.

Mâna Mea biruitoare, te va trece de-ncercări,
Și de ziduri te va trece, și de munți... de-ntinse mări,
Tu încrede-te în Mine, cum lucrez tu vei vedea,
Căci măreață e lucrarea, ce o am cu viața ta.

Chiar de-s degete întinse, astăzi împotriva ta,
Judecata e la Mine, drag copile... nu uita,
Tu să mergi doar înainte, căci Eu te-am însărcinat,
Sa-mi slujești Tu slugă bună, căci îți sunt un Împarat.