Mi-ai luminat cărarea vieții mele, pe Tine la sfârșit să te-ntâlnesc,
Să văd ce minunată este clipa, atunci când în furtuni pot să iubesc.

Mi-ai netezit un drum plin doar de lacrimi, să pot ca să zâmbesc chiar și în greu,
Mi-ai dat ca să cunosc o-naltă stare, o clipă-n care suntem... Tu și eu.

Tu mi-ai deschis un drum spre-o vreme care, vre-o dată un sfârșit nu va avea,
Tot Tu ai hotărât să-mi dai și mi-e, un loc... să fiu și eu cu tine-n ea.

Mi-ai dat un cer senin și plin de soare, să am un zbor plăcut... și liniștit,
Spre Țara veșniciei unde toate, Isus de mâna Ta e pregătit.

Mi-ai dat atâtea clipe minunate,
Ce pline-au fost de dragoste și-alin,
Ca eu să nu mă tem în miez de noapte,
Dar nici atunci când valuri vin și vin.

Să nu mă tem de răcnetul din vale,
Să nu mă tem de astăzi ce-a venit,
Mi-ai dat un har din care-a mea ființă,
Mereu să se hrănească Domn iubit.

Tu mi-ai deschis și ochii să-ți văd slava, ce-atât de minunată-i Dumnezeu,
Spre ea eu să privesc când iar apare, în viață mea pe cale-un mare greu.

Mi-ai dat ca să te-ating în vremi greoaie, să pot din nou pe-o treaptă să pășesc,
Ca doar pe Tine eu în orice vreme, pe orice treaptă să te întâlnesc.