Se trece azi iute și timpul și clipa, ce-aduc mai aproape o zi ce va fi,
De-acea sărbătoare cum alta vre-o dată, niciunde... nicicând nu se va întâlni.

Se trec iute zorii, apusul se trece, și noaptea în urmă rămâne mereu,
Și trecerea lor azi aduc întâlnirea, ce este aproape, c-un Sfânt Dumnezeu.

Se trece durerea ce-n urmă rămâne, și mari suferințe în urmă rămân,
Aproape e vremea ce plină de soare va fi fără margini în locul cel sfânt.

Aici vor rămâne cu lacrimi amare, acele necazuri ce vin și iar vin,
Azi vremea se duce, în urmă ramâne și ceasul din noapte ce-i plin de suspin.

Să nu avem teamă căci doar trecătoare, sunt toate ce azi pe pământ întâlnim,
S-avem doar credință și-n vremea pustie, crezând și pustiul cu ea biruim.

Și plini de nădejde să fim chiar prin vale, de ea noi vom trece atât de ușor,
Căci timpul din vale ce-i greu este timpul, ce-i doar pământesc, este el trecător.

Se trece pământul cu-a lui alergare, se trec chiar și norii ce sunt tulburați,
Se trece furtuna, se trece și marea ce-i plină de valuri ce sunt ridicați.

Dar nouă în față ne stă veșnicia, să fim întăriți căci îndată va fi,
Acea întâlnire ce nu-i trecătoare, acea bucurie ce nu va sfârși.