Pe drumul tăcerii luptați prin credință,
La capăt cu bratele-ntinse-i Isus,
E cel ce-nțelege cuvântul tăcerii,
El toate le știe... privește de sus.

Pe drumul credinței luptați prin credință,
Mereu izbăvire din cer ve-ți primi,
Căci cerul întreg lângă voi este-aproape,
Spre el nici-odat singuri voi nu ve-ți fi.

Pe drumul spre viață, luptați prin credință,
Și treaptă cu treaptă urcați azi mereu,
Pământul e-o scară lăsată de Domnul,
Și vrea să urcăm doar pe ea... chiar de-i greu.

Pe drumul spre locul mai larg... prin credință,
Mereu să luptați, singuri voi nu veți fi,
Dar astăzi din ceruri credință vă cere,
Acel ce îndată pe nor va veni.

Pe drumul ce-i plin de-ntristări ce apasă,
Atâtea ființe spre-un veșnic adânc,
Mereu prin credință coboară fiorul,
Ce-aduce doar pace aici pe pământ.

Pe drumul ce trece prin văi tulburate,
Să nu vă opriți niciodată creștini,
Aici pe pământ stați mereu doar de veghe,
Căci sunteți aleși ca să fiți pelerini.

Voi sunteți aleși să ajungeți în ceruri,
Și azi prin credință mereu să luptați,
Priviți înainte și credeți că-ndată,
La ceruri de Domnul ve-ți fi înălțați.

Să credeți ca El la sfârșit vă așteaptă,
Să credeți că Domnu-i la capăt de drum,
Să credeți că El e cu voi zi și noapte,
Mereu doar să credeți, să credeți și-acum.