Pe cărarea către ceruri, azi alearg-atât de mulți,
Unii au încălțăminte, alții bieții sunt desculț,
Unii fug mai înainte, alții stau mai înapoi,
Unii îmbuibați aleargă, alții plini doar de nevoi.

Din al zorii dimineață, până în al ei apus,
Unii amăgiți se plimbă, alții duc greu ce-au de dus,
Unii plini de bucurie, dar mai mulți sunt întristați,
Unii stau printr-o mulțime, însă cei săraci uitați.

Azi pe drumul pocăinței, mult mai mulți s-au adunat,
Unii ce-s cu școli înalte, alții cu ce Domnu-a dat,
Unii pe covoare roșii, la amvoane-s invitați,
Alții doar prin har și Duhul, Domnului sunt învățați.

Azi pe drumul greu al crucii, pe care cei mulți cobor,
Urcă cei ce-s plini în toate, de iubire și de dor,
Pe el sunt orbiți și-aceia, ce nu sunt ei lucrători,
Dar pe el cu greu mai urcă, cei ce-s pentru cer valori.

Azi pe calea cea îngustă, sunt cei ce slujesc din greu,
N-au o clipă ei odihnă, slujba-i pentru Dumnezeu,
Pentru ei se va deschide, cerul și îi va chema,
Lor întreaga veșnicie, Domnul slavei le va da.

Noi azi umăr de la umăr, hai să punem frați iubiți,
Și să coborâm îndată, de pe înăltimi... uniți,
Să lucrăm toți pentru Domnul, nu doar alții... ci și cei,
Ce sunt unii azi pe drumul, celor rătăciți și răi.