Dragostea este lumina, ce-i lăsată de Isus,
Când iubești doar El îți este, călăuză cea de sus.

Dragostea e-apropierea, doar de cer în timpul greu,
Căci în inimi pune dorul, de un veșnic Dumnezeu.

Dragostea este puterea, coborâtă prin fior,
E mereu... mereu ea plină, de al vieții sfânt izvor.

Este ca un strop de rouă, ce te poate răcori,
Într-o arșiță a vremii, ce îndată va veni.

Dragostea e mângâiere, pentru semenii zdrobiți,
E ca floarea înflorită, și-n apus și-n răsărit.

Cea de sus ce e venită, nu se stinge niciodat,
Doar cu cea de sus în toate, poți iubi cu-adevărat.

Dragostea este izvorul, cel de milă ce nu seacă,
Este-o armă ce-i divină, dar nu-i de ținut în teacă.

Cu ea birui și furtuna, vrea să lupți cu ea mereu,
Dragostea ce este-n tine, este doar din Dumnezeu.