Mi-aș dori să-mi fie viața,
Cât mai scurtă pe pământ,
Căci aș vrea să plâng la pieptul,
Celui veșnic viu și sfânt.

Mi-aș dori să-mi șteargă Domnul,
Tot suspinul ce-l suspin,
Să-mi aducă gustul dulce,
Ca să nu mai gust pelin.

Mi-aș dori să las în urmă,
Azi durerea ce mi-a dat,
Clipa dar și timpul care-mi,
Este doar înlăcrimat.

Fără amintiri să-mi fie,
Viața care o trăiesc,
Vreau mai multă azi putere,
Ca să iert și să iubesc.

Vreau să nu mai am trecutul,
Ce m-apas-adeseori,
Vreau doar bucuria care,
Este plină de valori.

Vreau să trec de valea lungă,
Care m-a închis în ea,
Vreau ca să găsesc ieșirea,
Uneori... e mult prea grea.

Vreau ca să răzbat furtuna,
De nisip ce a venit,
Care vrea să mă-mpietrească,
Ca să fiu un rătăcit.

Să trec dincolo de zare,
Și-napoi să nu privesc,
Este marea mea dorință,
Pe Isus să-l întâlnesc

Căci eu vreau din astă lume,
Ca să plec cât mai îndat,
Vreau să-mi întâlnesc iubirea,
De ea să nu mă despart.

Să rămânem împreună,
Vreau în veșnicii mereu,
Unde nu-mi va fi nici viața,
Dar nici timpul unul greu.