Nici lumea n-a-nceput fără femeie
Era un gol, un dor nemărginit
A fost a Creatorului idee
Și în Eden rosti bărbatul:
-În sfârșit!

Când vine EA, e mai frumos în lume
În orice face inima-i chezaș
E obosită însă vrea s-adune
Chiar tristă mângâie un copilaș

EA face multe: casă, job, piață
C-așa-i lăsat destinul femeiesc
Știe-a mustra, știe și să iubească
Oferă mult și astea-o-mbogățesc

Când pruncii plâng că masa-i goală
În prag apare EA cu pas grăbit
Desface, mărunțește, pune-n oală
Și toți spun mulțumiți:
-O, în sfârșit!

E sursa fericirii, dar și a durerii
EA luptă, dar și pace poate da
Te ia cu vorba, da-n clipa tăcerii
Cu o privire poate mângâia

Încurajează, dar și pedepsește
Adesea ne-nțeleasă e de EL
Așa e scris și EA așa trăiește
Pare firavă, însă e de fier

Nu vrea nimic și totuși vrea iubire
Și brațe tari s-o protejeze vrea
Ba plânge-ades, ba râde în neștire
Așa a fost și va rămâne EA

Adesea-n miez de noapte-nlăcrimată
Se roagă lângă pruncul adormit
Când înspre zori adoarme-ngrijorată
Și îngerii șoptesc:
-Ssst, în sfârșit!

În clipe grele de războaie
Își apără copiii ca un leu
Durerea-n lacrimi care curg șuvoaie
O știe numai EA și Dumnezeu...

Nu, nici lumea n-a-nceput fără femeie
Prin EA e totul azi desăvârșit
Și niciodată viața nu-și încheie
Până ce nouă viață zice:
-În sfârșit!