Te-ntrebi cum a trecut atâta timp?
Sã vezi de-acum încolo cum va trece!
Cât ai privi un nor rãzleţ, pe cer
Sau, cum înghiţi un strop de apã rece.
Privighetoarea-ţi cântã-n zori de zi
Iar, mierla-n vremea când se lasã seara;
Ce-a fost, ce este şi ce va mai fi,
E parte şi din visul tãu, Tamara!
Având în faţã anii cei mai buni,
Ai vrea, cumva, sã le-nţelegi pe toate;
Şi socoteşti, degrabã sã le-aduni...
În vise, da. În viaţã, nu se poate!
Au înflorit şi macii purpurii
Şi trandafirii dau sã înfloreascã;
Şi, însoţiţi de greieri din câmpii,
Cântã în cor: "TAMARA SĂ TRĂIASCĂ!"
Pe-obraz, acum, când v-am vãzut pe toţi,
Mi s-a prelins o lacrimã fierbinte;
E rândul tãu sã ne arãţi ce poţi.
Ai douãzeci de ani: mulţi înainte!
Pentru nepoata noastră, Tamara.