Când am trecut pe lângă tine
Zăceai în câmp trântită la pământ
Uitase-i ce e rău și ce e bine...
Pierdut a fost întâiul tău veșmânt

În tradiții te scăldai și-n neputință
Din legea Mea nu ți-a rămas nici un cuvânt
Chiar dacă gândul Meu era ca să îți jur credință
Și să închei, pe veci, cu tine legământ...

Eu -Te-am scăldat în apă ca să fii curată
Ți-am depărtat noroiul alipit de lut
Te-am uns apoi cu untdelemn, am zis: viață!
Dorința Mea era să nu știi ce-i mormânt...

Eu - Ți-am țesut o haina nouă, din al sfințeniei fir
Eu - Te-am încins cu bucurie şi cu mătase de cașmir
Pe mâini ți-am pus din nou podoabe, daruri cu care să poți lucra
Te-am făcut plin de-ndemânare, ca să lucrezi în via Mea

Cunună înflorită am pus în păru-ți
Să strălucească-n depărtări
Ca să se vadă a Mea pecete
Și Slava Mea de dincolo de zări

Ți-am dat un semn al stăpânirii
Să nu te mai întorci, să sapi al câmpului noroi
'N urechea ta ți-am pus cântu' așteptării...
Să nu auzi chemările 'napoi...

Așa ai fost... frumos împodobită
Mireasa sfântă c-un alai deosebit
O haină-n in... țesută-n pocăință...
Pe temelie tare un templu ți-am clădit...

Cu mana Mea ai fost hrănită cu-lapte, miere, untdelemn...
Chiar dacă-ai fost în lume risipită
Cu dreapta Mea a fost sădită
Să fii al veacului acesta rău un semn...

Să-ți se ducă vestea printre neamuri...
Ca să-nțeleagă toți că Eu sunt Dumnezeu
Ca-n ziua cercetării lor să vină-n grabă
Să-și spele hainele-n sângele Meu...

*
Să nu te lași acum când veacul se sfârșește
Și clipa-ți pare grea ca s-o trăiești
Deși e greu să lupti - tu te-ntărește
Din partea Mea primești puteri să biruiești

Să nu alegi acuma la sfârșit o mai ușoară cale
Eu n-am să caut roade printre spini
Eu te desăvârșesc prin suferinți, prin încercare
Și harul meu deajuns îți e printre străini

Eu sunt cu tine și îți întăresc genunchii
Și mâinile-ți ajut să le ridici în sus
Eu slava Mea n-o schimb c-un oarecare
Numele Meu rămâne dintre toate mai presus

Mai întărește-te cât ești în așteptare
Te mai unește-n duh cu al îngerilor cor
Te dăruiește întru totu'n închinare
Și-atuncia pasul părea-va-ți mai ușor

Să nu îți pierzi nădejdea, ridică-ți înspre ceruri ochii
Eu sunt Același Dumnezeu ca ieri...
Înaintează... crede... te ridică!
Din miile de gânduri şi-ndoieli

De n-ai primit răspuns în rugăciune
Gândește-te că-i taină și nu poți s-o pătrunzi
Inima ta de om nu e făcută doar să știe, să-nțeleagă
Ci să accepte voia Mea prin totul... absolut!

Îmi proslăvesc prin Tine existența
Și Numele Mi-L port prin tine pe pământ
Veghează dar și nu lua-n derâdere credința
Răsplata ta e mai aproape azi ca oricând

Vorbește-Mi dar de dorul ce te leagă
Dorința ce o ai pentru meleagul cel de sus
Ultima trâmbiţă suna-va-n depărtare
Veghează! Stai pe metereze cum te-am pus...

Vorbește-Mi când te apasă vre-o întristare
Privesc cu drag spre sufletul zdrobit
Eu văd dorința ta pentru neprihănire
Și vreau să știi că Eu sunt cel ce primul am iubit

De te-ai luptat ca să-mi păstrezi curat Cuvântul
Ca slugă bună de-ai slujit dar și ca fiu
O piatră în cunună mea împărătească
Te voi chema "mireasa Mea"... ca Mire să îți fiu...

Te voi chema să vii la pieptul Meu ce-așteptă
Să-ți simtă inima ce ți-a bătut doar  pentru cer...
Să pot să-ți dau răsplata Mea cu Mână largă
Și partea Ta de moștenire să-ți ofer...