Iosif și frații săi
Autor: Teodor Ciolte

Când citesc scriptura sfântă
Și apoi cuget liniștit
Parcă văd prin ceața vremii
Undeva în răsărit

Pe o câmpie minunată
Cu verdeață și cu flori
În al clopotelor dangăt
Își pasc turma cinci păstori

Toți copii ai lui Israel
Dar din mame diferite
Gad, Neftali, Dan și Așer
De la roabele primite

Iară Iosif cel mai tânăr
Și mai bun din grupul acela
Din nevasta cea frumoasă
Și iubită, din Rahela

Primii patru plini de ură
În vorbirea lor murdară
Se purtau cu blândul Iosif
Dușmănoși din cale afară

Și-n mânia lor turbată
Frații nu puteau să-i spună
Frățiorului mai tânăr
Nici măcar o vorbă bună.

Însă Iosif cel cuminte
Si cu inima curata
Afară de Israel
Mai avea un cer un Tată

Tată purtător de grijă
Tată care in veci nu moare
Ce-i dădea adesea vise
Despre vremuri viitoare.

Si așa într-o dimineață
Iosif zburdă pe câmpie
Alergând spre frații săi
Și strigând cu bucurie

Gad, Neftali, Așer, Dane
Am visat un vis azi noapte
Se făcea că pe câmpie
Toate lanurile-s coapte

Iar noi cinci si cei de acasa
Ne aflam într-un ogor
Și lucram cu sârguință
La legatul snopilor

Și abia începusem munca
Câte un snop de fiecare
Ș-i așezasem jos
Sprea se mai urca la soare

Când deodată ce minune
Fără a adia vreun vânt
Snopii voștri se aruncară
Toți deodată la pământ

Iar al meu stătea în mijloc
În picioare ca un rege
Ce vedenie ciudată
Cine poate s-o deslege

Ura lor se întețiră
Și mai mult ca mai 'nainte
Si i-au zis batjocorindu-l
Ce-ți trecu din nou prin minte

Dacă tata îți făcură
Haine mai deosebite
Te și vezi deacuma rege
În veșminte aurite?

Dar vedeniile drepte
Ce-s din ceruri oferite
Chiar de nu le crede nimeni
Nu rămân neîmplinite

Domnul iar îl cercetează
Și așa într-o dimineață
Când erau toți unsprezece
Frați și tatăl lor de față

Iosif iarăși le vorbeste
Frații mei și scumpe tată
Am văzut in vis azi noapte
O lucrare minunată

Se făcea că soarele
Și cu unsprezece stele
Se închinau înaintea mea
Fiind și luna printre ele

Fețele li se crispară
Fratilor de amară ură
Și i-au zis batjocorindul
Ce-ți ieși din nou din gură?

Inventezi în toată noaptea
Vise-n nebunia ta
Te si vezi de acuma rege
Iar noi robi 'naintea ta

Și a început din clipa aceea
Pe la inimă să-i ardă
Focul urii și-al măniei
Și s-au hotărât să-l piardă

Ba mai mult îl dojeniră
Și bătrânul său părinte
Și-l mustră, dar toate acestea
Iacov le păstră in minte

Pentru vremi îndepărtate
Când vedea-le-va împlinirea
Si după ani grei de jale
Iar gusta-va fericirea...

Si trecură ani de ură
Și de amară dușmănie
Până Domnu-și începură
Pe a Dotanului câmpie

Planul lui de înălțare
Pentru Iosif cel cuminte
Plan ce îl făgăduise
Prin vedeniile sfinte.

Iacov fiind bătrân de acuma
Sta cu doi din fii lui
Cu Beniamin și Iosif
În valea Hebronului

Ceilalți erau cu turma
Prin Sihem și prin Dotan
Pribegind din vale-n vale
Prin ținutul Canaan

Si într-o zi de neștiută
Și amară despărțire
Iacov la trimis pe Iosif
De la frați să aducă știre

Si ia zis: Ascultă Iosif
Te-ai făcut de acuma mare
Pentru o călătorie
Ești voinic si ești în stare

Du-te de te interesează
Despre frați și despre turmă
Vezi cum stau cu sănătatea
Și să vii să-mi spui pe urmă

Nu stia, ce despărțire,
Și ce jale grea și amară
Și că o să-l mai vadă numai
Peste ani și în altă țară

Nici nu bănuia bătrânul
Ce durere-l va atinge
Când vedea-i-va iarăși haina
Zdrențe si muiată-n sânge

Nu gândea cât de amară
O să-i fie întristarea
Nici că cel Atotputernic
Și-a inceput din cer lucrarea.

Însă Iosif cel cuminte
Fiind ascultător din fire
A pornit în clipa aceea
Spre câmpie cu grăbire

Cum o fi privit in urmă
Înspre frățior și tată
Neștiind că valea aceea
N-o va mai vedea vreodată

Alerga cu bucurie
Fără a se gândi la greu
Căci știa că sus în ceruri
Priveghează Dumnezeu.

Frații lui privind în zare
Își văzură frățiorul,
Și-au zis unii către alții
Iată vine visătorul

Și în ura lor aprinsă
Hai să-l omorâm strigară
Și trimitem vorba tatei
Cum că la ucis vreo fiară

Ne-a căzut în mâini cum cade
Oaia în gura lupului
Și-om vedea ce s-o alege
De vedeniile lui

Vom vedea ce împărăție
Va conduce înfumuratul
Și de-o mai trăi să facă-n
Fața noastră pe împăratul.

Atunci Ruben le vorbeste:
Măi frați, ascultați de mine
Este frățiorul nostru
Și socot că nu e bine

Să vărsăm cu mâna noastră
Sânge din al nostru sânge,
Vai să nu-l vedem pe tata
Cu ce jale î-l va plânge

Nu că vreau să-i scap viața
Asta să nu vi se pară,
Dă-m cu el colo într-o groapă
Unde singur o să piară

Astfel el îi sfătuitră
Făurind un plan în minte
De-al scăpa si de-al trimite
Iar la bunul său părinte

Dar de-i reusea aceasta
Visele copilăriei
Ar fi fost zădărnicite
Iar ei pradă sărăciei

Căci urmau să se abată
Vremuri grele peste țară
Și peste împrejurimi
Lipsă, foamete amară

Urmând Iosif să-i hrănească
Ani îndelungați cu pâine
Iar ei fără să-l cunoască
În genunchi să i se închine

Căci vedeniile sfinte
Ce-s din ceruri oferite
Chiar de întârzie o vreme
Nu raman neîmplinite.

Iosif deci se apropiară
Bucuria reîntâlnirii
Inundându-i fața blândă
Ca dovadă a iubirii

Și de cum se apropiată
Și le dete salutare
Înspre el se năpustiră
Tocmai ca și niște fiare

Și l-au dezbrăcat de haină
Frățiorii lui mai mari
Aruncându-l într-o groapă
Nu ca frați, ci ca tâlhari

Iosif din adâncul gropii
Plânse și se tânguiră
Și vărsară multe lacrimi
Dar nimic nu reușiră

Ei și-au împlinit dorința
Aprigă și mișelească
Și sau așezat pe iarbă
Foamea să-și mai potolească

Eu mă întreb uimit și astăzi
Cum putură să mănânce
Auzindu-și frățiorul
Cum se tănguie și plânge

Însă ura e mai tare
Ca voința și puterea
Și-i pe drept calificată
Mai amară decât fierea

Unul dintre ei deodată
A privit atent în zare
Și văzu o caravană
Ce venea din depărtare

Se îndreptau înspre Egipt
Cu cămilele-ncărcate
Negustori de mirodenii
Și de lucruri căutate

Atunci Iuda le vorbește
Îndemnat de Dumnezeu
Ce facurăm nu e bine,
Ascultați dar sfatul meu

Chiar de va muri în groapă
Nu scăpăm nepedepsiți,
Hai să vindem noi băiatul
La acești ismaieliți.

Ne vor da argint pe el
Și-ntre noi l-om împărți
Și apoi nu-i mai grija noastră
De-a trăi sau va muri

O cum o să plângi odată
Iudo înaintea lui
Tu mai mult ca toți ceilalți
Lăcomia banului.

Târgul se făcu pe dată
Iar acei ismaieliți
Pentru Iosif cântăriră
Prețul, douăzeci de arginți

Apoi își luară robul
Și porniră înspre apus
Iosif neavând ce face
Se lăsă să fie dus

Si privind sclipind arginții
Nu gândeau că poate mâine
Vor pleca și ei toți zece
Într-acolo după pâine

Ruben nefiind de față
Nici la târg și nici la plată
Alergă la groapă-n taină
Ca pe frățior să-l scoată

Să-l trimită iar acasă
Jos în vale la Hebron
Neștiind că el se îndreaptă
Spre țara lui faraon

Unde-i Iosif? : întrebară
Ce sa întâmplat cu el
Vai cum o să se mâhnească
Tatăl nostru Israel.

Însă ei îl liniștiră
Și un ied înjunghiară
Și a lui Iosif haină în sânge
Sfârtecând-o o muiară

Și-o trimise-ră acasă
Transmițând cu viclenie,
Tată drag această zdreanță
Am găsit-o pe câmpie

Cerceteaz-o mai de-aproape
Vezi nu-i haina cea frumoasă
A fratelui nostru Iosif
N-a plecat cumva de acasa?

Și ani mulți la rând mințiră
Cu nerușinare mare
Pana cineva-n Egipt
Nu le mai dădu crezare.

Israel in vremea asta
Aștepta lângă cămin
Și privea înspre câmpie
Când el, când Beniamin

-Tată nu mai vine Iosif...
-Va veni Beniamine
E în călătorie lungă
Poate astazi, poate mâine

Și cu toată stăpânirea
Un fior de neliniște
Începură pe bătrân
Pe la inimă să-l miște

Se gândea in el cu teamă,... e cam mult de când plecară
Ce s-o fi întâmplat cu Iosif
Nu l-o fi întâlnit vreo fiară?

Nu știa ce fiare crude
A crescut la el în casă
Nici ce pui de lupi și lei
Au mâncat cu el la masă

Și privind mereu in zare
Cu neliniște și dor
Observară-n depărtare
Că venea un călător

Se umplurâ de speranță
Și el și Beniamin
Până când se apropiară
Și au văzut că-i un străin

Iacove ia zis drumețul
Am o veste pentru tine
Fii tăi sânt la Dotan
Sănătoși și o duc bine

Ți-au trimis această zdreanță
Ce-au găsit-o in câmp afară
Nu cumva-i haina lui Iosif
Nu l-o fi întâlnit vreo fiară

Când văzu bătrânul haina,
Zdrențe si muiată-n sânge
O recunoscu pe dată
Și începu cu amar a plânge

Beniamine, tu și Iosif
Mia-ți adus de atâția ani
Mângâiere in viață
De când ați rămas orfani

Căci demult, lângă Efrata
Tu nu știi momentu-acela
Când abia ai văzut lumina
Am pierdut-o pe Rahela

Și în locul dragei mele
Ați rămas voi amândoi
Iar acum in zi de jale
Iosif nu mai e între noi

Vai, nu pot să-mi iert greșala
De al fi trimis de acasă
Negreșit această zdreanță
Este haina lui frumoasă

A murit copilul dulce
A plecat in veșnicii
Am pierdut pe totdeauna
Ce mai bun dintre copii

Iar când i-au vazut necazul
Lacrimile, supărarea
Au venit vecini și rude
Să-i aline întristarea

Însă Iacov nu putură
Să primească mângâierea
Nici o vorbă cat de dulce
Dulce să fi fost ca mierea

Iosife ti niciodată
Nu vei mai veni la mine
Însă când veni-va vremea
Ei m-oi pogorî la tine

Prorocea in ziua acea
De amară suferință
Dar credea că întâlni-l-va
În a morții locuință

Nu știa că Domnul slavei
Și-a început din ceruri planul
Și că va veni o vreme
Când va părăsi Canaanul

Că într-o zi îndepărtată
Carele Egiptului
Încărcate cu podoabe
Vor opri la cortul lui

Și-l vor duce pentru o vreme
În țara lui faraon
Unde după sfinte vise
Iosif va fi mare domn

Și cu drag o să-i hrănească
Ani îndelungați cu pâine
Însă ei mai înainte
Trebui-i-vor să se închine

Iar apoi după inchinare
Căzând pradă bucuriei
Iosif să le reamintească
Visele copilăriei

Căci vedeniile drepte
Ce-s din ceruri oferite
Chiar de le uitară unii
Nu rămân neîmplinite...

În Egipt în vremea asta
La palat forfotă mare
Că au venit ismaeliții
Cu scumpeturi de vânzare

Leac alinător si smirnă
Si mirezme foarte fine
Și podoabe foarte scumpe
Provenind din țări străine

Potifar slujbaș de frunte
Pe la curtea împărătească
A plecat și el in piață
Ceva ca să targuiască

Nu știa că merge în piață
Îndemnat de Dumnezeu
Și gasiră printre lucruri
De vânzare un rob evreu

El, era frumos și tânăr
Și-i plăcu când îl zăriră
Si acelor negustori
Cât cerură le plătiră

Căci dorea să îl aivă in casă
Pe acel tinerel frumos
Ce-n curând se dovediră
Ai fi foarte de folos

Și pe ce punea el mâna
Ieșea întotdeauna bine
Căci stăpânul său din ceruri
Nu-l lăsară de rușine

Și curând averea toată
Numai Iosif o îngrijea
Potifar având doar grija
Să mănânce și să bea

Și trecură zile bune
Pentru Iosif cel cuminte
Însă planul celui veșnic
Va continua înainte.

Cum v-am spus tânărul Iosif
Avea inima curată
Și din pricina aceasta
O pățiră rău odată

Căci străina lui stăpână
O femeie desfrânată
Ajunsese să-i poftească
Fecioria lui curată

Și-i umbla mereu in cale
Și-i vorbea cu voce dulce
Cumva să-l ademenească
Și în patu-i sa se culce

Însă Iosif cel cuminte
N-a voit să se păteze
Și înaintea celui veșnic
Vru curat să se păstreze

Și la zis: Ascultă doamnă
Eu mă tem de Dumnezeu
Cum voi eu după acea
Față cu stăpânul meu

Tot ce are în casa asta
Mie mi le-a dat pe mâna
Însă nu mi-a dat putere
Și asupra ta stăpână

Ea simțindu-se jignită
De răspunsul ferm și tare
Hotărâră ca pe Iosif
Să-l trimită la pierzare.

Și venindu-i soțul acasă
În furia-i diavolească
Îl pârî pe Iosif cum că
Ar fi vrut s-o necinstească.

Și bărbatul o crezură
Doar era soția lui
Cum putea să se încreadă
În cuvântul robului?

Iosif trebuia să moară
După legea robilor
Dar avea de multă vreme
Sus in cer apărător

Ce-i dădu demult vedenii
Despre vremuri viitoare
Și-i înduplecă stăpânul
Ca să-l ierte cu închisoare

Căci satana se luptară
Planul celui sfânt sa încurce
Și incercară cu putere
Ca pe cel curat să-l spurce

Dar a învins neprihănirea
Și frica de Dumnezeu
Și povețele primite
De la Iacov tatăl său.

Domnul va aduce ziua
Când ieșind de la închisoare
El va cârmui Egiptul
Cu înțelepciune mare

După atâtea zile bune
Cu speranță și cu soare
Iată-l dar pe blândul Iosif
Deținut la închisoare

Mică i-o fi fost speranța
De-a mai fi cândva împărat
Dat se mulțumea cu faptul
Că nu este vinovat

Dumnezeul lui Avram
Lui Isaac și Israel
A rămas ca un părinte
Și în temniță cu el

Mare trecere îi făcură
Înaintea străjilor
Ce-l luară printre ele
Să le deie ajutor

Și trecură vreme lungă
Iosif sta la închisoare
Nevazănd florile, iarba
Și nici razele de soare

Totuși planul celui veșnic
N-a rămas neîmplinit
Chiar ani mulți dacă trecură
Totuși vremea a venit

Căci într-o noapte faraonul
A visat mărețe vise
Vise pentru viitor
De la Dumnezeu trimise

Și dăduseră poruncă
În toată curtea împărătească
Să se arate înțelepții
Visele să-i tâlmăcească

Dar in zadar veniră floarea
Înțelepciunii de pe Nil
Trebuia să se arate
Un întemnițat umil

Faraonul se intristară
Însă nu avu ce face
Inima i se tulburară
Și nu mai avură pace

Ar fi vrut cu drag să afle
Ce însemnează aceste vise
Și primiră noi speranțe
Când paharnicul îi zise:

-O mărite împărate
Î-mi aduc cu amar aminte
De greșala ce o făcurăm
Cu doi ani mai înainte

Când eram eu și pitarul
Aruncați la închisoare
Am văzut acolo un tânăr
Cu o înțelepciune mare

Și înainte de-a mă întoarce
Iar la viața mea de vis
Noi visarăm într-o noapte
Fiecare câte un vis

Cine să le tâlmăceasca
Noi eram doar deținuți
Și așa că dimineața
Eram triști și abatuți

Tânărul când ne văzură
Ne întrebă cu vocea blândă:
-Pentru ce vi-e tristă fața
Sper că nu pentru osândă?

Tinere i-am zis atuncea
Suntem triști și abătuți
Însă nu pentru osânda
Și n-ai cum să ne ajuți,

Noi visarăm niste vise
Și nu-i nimeni să cunoască
Taină viselor ascunse
Și să ni le tâlmăcească

Și cu atâta modestie
Ne-a vorbit acel evreu
Orce tâlmăcire este
Sus la Dumnezeul meu

-Spuneți a le voastre vise,
I le-am spus iar el îndată
Le dădu la amândouă
Tâlmăcire minunată.

Și trecură doar trei zile
Și întocmai se întamplară
Tu mărite împărate
Pe amândoi ne-ai scos afară

Iar pe mine cu îndurare
Iar la loc m-ai așezat
Iar pe marele pitar
De un lemn l-ai spânzurat

Când aude faraonul
Iar începe a spera
Și trimite să-l aducă
Pe evreu înaintea sa

Căci vedeniile drepte
Ce le avu demult băiatul
Se apropiau de țintă
Făr să știe împăratul

Din a lui faraon poruncă
Iosif este scos afară
Și în graba cea mai mare
Îl spălată și îmbrăcară

La palat îl duse-n grabă
Și de îndată ce sosită
Ca si unui om de vază
Faraonul îi vorbiră

-Tinere, inaintea noastră
Te-am adus căci ni se zise
Cum că ai înțelepciune
Ș destăinui orice vise

Iosif i-a răspuns îndată
Da împărate, dar nu eu
Ci această înțelepciune
Este sus la Dumnezeu.

El cunoaște orice taină
Eu sânt slujitorul său
Și mă incred in El puternic
Spune acuma visul tău

Faraon ia zis: -Ascultă
Se făcea că mă găseam
Undeva pe lângă Nil
Și cum stam eu și priveam

Șapte vaci din râu ieșiŕă
Cari de care mai frumoasă
Și pășteau cu lăcomie
Iarba crudă si gustoasă

Cum priveam cu drag la ele
Alte șapte vaci iesiră
Foarte slabe și urâte
Și pe toate le înghițiră

Și dupa această scenă
Am rămas foarte uimit
Și într-o mare frământare
Mă găseam când m-am trezit

Șapte spice după aceea
Ce crescură dintr-un pai
Am văzut, și erau grase
Și frumoase însă vai

Precum vacile urâte
Răsăriră alte spice
Foarte seci si pricăjite
Reușind să le mănânce

După această viziune
Parcă mă ardea un foc
Și am chemat toți vrăjitorii
Și înțelepții aici pe loc.

Dar nimic nu reușiră
Nu, că nu-mi sânt credincioși
Dar in fața acestor lucruri
Au rămas neputincioși.

Împărate zise Iosif
Visele sânt minunate
Dar de fapt e unul singur
Dar de o mare însemnătate

Șapte ani de bogăție
Va trimite Preaînaltul
Ani imbelșugați si rodnici
Unul mai bogat ca altul

Și vor fi atâtea grăne
Cum n-ai mai văzut vreodată
Dar ascultă împărate
Cum vor trece ei îndată

S-or abate peste lume
Șapte ani de sărăcie
Așa încât va fi uitată
Minunata bogăție.

O mărite împărate
Eu sânt rob, tu împărat
Dar te rog cu umilință
Să-mi permiți să-ți dau in sfat

Caută un om destoinic
Ca merinde să adune
Și să facă mari provizii
În acele vremuri bune

Ca poporul tău și țara
Să aivă belșug de grâne
Căci va fi o mare lipsă
Și-n împrejurimi de pâine

Faraon îl ascultată
Și deodată îl îndrăgiră
Și chemăndu-și toată curtea
El așa le glăsuiră

Ascultați curteni și sfetnici
Ce sunteți aici de față,
Vom putea găsi noi oare
Înțelepciune mai măreață,

Vom găsi om mai destoinic
Ca acest bărbat evreu
Care are înțelepciune
Și duhul lui Dumnezeu?

Tinere de azi 'nainte
Și să știe întreg regatul
Nu-i mai mare decât tine
Decât singur împăratul

Și de-acum din clipa asta
Tu ești primul după mine
Și-n Egipt nu se va face
Nici un lucru fără tine

Și l-au îmbrăcat pe Iosif
De îndată în in subțire
Și ia pus inelul în deget
Ca dovadă de cinstite

Și-l purtară prin cetate
Într-un car după împărat
Iar mulțimea la poruncă
În genunchi i sa închinat

Și trecură ca un sunet
Anii rodnici și frumoși
Și veniră ceilalți șapte
Foarte răi și secetoși

Și în timpul celor șapte
Ani de secetă nu avură
Țara nici un seceriș
Nici măcar o arătură...

Seceta era grozavă
Și prin țara Canaan
Și cu mare greutate
Iacov rezistă un an

După acea își chemară
Fii înaintea lui
Și le-a zis mergeți si voi
În țara Egiptului

Căci am auzit că acolo
Se găsește de vânzare
Grăi, luați cu voi argint
Și plecați în graba mare

Ei și-au pregătit măgarii
Și argintul si mâncarea
Pentru ei si animale
Și și-au stabilit plecarea

Isahar, Levi, Neftali
Așer, Zabulon și Dan
Iuda, Simeon, Gad și Ruben
Au pornit din Canaan

Spre-a Egiptului ținuturi
Unde cu ani mulți în urmă
Îl vănduse-ră pe Iosif
Când ia vizitat la turmă.

După zile lungi și grele
Sub arșița soarelui
Iată că le apare in față
Granița Egiptului

Și încurănd se interesează
Unde-i grâul de vânzare
Iar apoi se înfățișează
La depozitul cel mare.

Dar era acolo o lege
Cine vrea să târguiască
Grâu, el trebuia întâi
Cu domnul țării să vorbească

La palat se înfățișară
Înaintea domnului
Și toți zece deodată
Se-nchinară un fața lui

Domnitorul când îi vede
Deodată tresăriră
Parcă tocmai în clipa aceea
De ceva își amintiră

Le vorbiră foarte aspru
Prin tâlmaci și-i cercetară
Zicând, voi sunteti iscoade
Și veniți în a mea țară

Cercetând părțile slabe
Și să mergeți înapoi
Să veniți apoi cu oaste
Impotrivă-mi cu război

Tremurând și plini de frică
Ei din nou i se inchinară
Si i-au zis, o nu stăpână,
Noi venim în astă țară

Din Canaan ca nu avem pâine,
Am adus argint cu noi
Vrem să cumpărăm merinde
Și să mergem înapoi

Suntem toți oameni de treabă
Toți feciorii unui tată
Zece stăm 'naintea ta
Doisprezece am fost odată

Unul a rămas cu tata
Că bătrânul a slăbit
Celălalt demult lipsește
Credem că sa prăpădit

-Nu ci voi sunteti iscoade
Și n-am să vă cred nimic
Până va veni de față
Fratele vostru mai mic

Unul dintre voi să meargă
Grabnic după al vostru frate
Și voi ști că cele spuse
De voi sunt adevărate

Și îndată porunciră
--Aruncați-i la închisoare
Doamne ce poruncă aspră
Grea și înspăimântătoare

Dar trecură doar trei zile
Și din nou îi scoase afară
Și iar domnitorul țării
Înăuntru îi chemară

Le vorbi mai cu blândețe
-Ascultați voi sfatul meu
Mergeți după al vostru frate
Eu ma tem de Dumnezeu

Va rămâne un ostatec
Voi vă întoarceți inapoi
Dar să nu-mi mai vedeti fața
Dacă n-a veni cu voi

Ziceau unii către alții
Neștiind că-i înțelege,
Dumnezeu ne pedepsește
Pentru a noastră fărdelege

Amintiți-vă cu toții
Cum plângea bietul băiat
Iar noi fără nici o milă
Plânsul nu i-am ascultat

Dacă ar fi privit o clipă
Fața domnitorului
Ar fi observat ce lacrimi
Mari se aflau în ochii lui

Dar el le vorbiră aspru
Scurt și amenințător
Iar apoi ieși afară
Dispărând din ochii lor

Speriați de toate acestea
Grabnic sacii își pregătirâ
Și acum nouă, fără Simeon
Către Canaan porniră

Simeon a rămas în lanțuri
În țara lui faraon
Vai ce jale o sa fie
Iar în vale la Hebron...

Ei ziceau, ne urmărește
Fapta noastră mișelească
Dar cand s-au oprit spre seară
Într-un loc să se odihnească

Fiecare își dezlegară
Sacul și in el gasiră
Punga cu argint cu care
Grâul in Egipt plătiră

Ce însemnează acestea toate
Nu puteau să-și deie seama
Dar cand au văzut arginții
Ia cuprins mai tare teama

În sfârșit, ajunși acasă
Ei au povestit îndată
Despre domnul țării aceea
Și purtarea lui ciudată.

Și că nu pot să-i mai vadă
Fața la acel străin
Dacă nu va fi de față
Tânărul Beniamin.

Ascultă atent bătrânul
Apoi suspină ușor
-Cu durere mă ve-ți duce
În locuința morților

Mai ieri Iosif, astazi Simeon
Mâine scumpul Beniamin
Nu, băiatul nu va merge
La acel rege străin

Însă zilele trecură
Grâul era pe sfârșite
Și bătrânul iar ii cheamă
În Egipt spre ai trimite

Iuda atunci se apropiară
Și ia zis: -Ascultă tată
Domnitorul țării aceea
Când am fost întâia dată

Ne-a vorbit cu dușmănie
Și ne-a spus acel străin
Să nu mai veniți la mine
Fără de Beniamin

Pâinea e pe terminate
Iar noi nu putem pleca
Fărăel sub nici o formă
Fără dacă-l vei lăsa

Eu mă prind că-l voi aduce
Iar acasă pe băiat
Iar de nu față de tine
Veșnic sa fiu vinovat.

Lasă-l dar te rog cu mine
Nu te îngrijora de fel
Pentru el mă pun chezaș
Voi avea grijă de el

Și de i sa întâmpla ceva
Îl vei cere de la mine
Și să fiu pe totdeauna
Vinovat față de tine

-Bine, acceptă bătrânul
Mergeți și așa-i târziu
Și de-o fi să fiu lipsit
De copii, lipsit să fiu

Duceți inapoi argintul
Și luați ceva migrare
Leac alinător, fisticuri
Și să fie a voastră cale

Sub privirea celui veșnic
Singurul ce poate face
Prin puterea Lui cea mare
Să vă întoarceți toți în pace

Cu privirea îi urmăriră
Până ia pierdut in zare
Dar în inima-i rănită
Tot zicea cu jale mare

Beniamine tu și Iosif
Mia-ți adus de atâția ani
Mângâiere in viață
De când ați rămas orfani

Căci în locul dragei mele
Ați rămas voi amândoi,
Iosif nu-i, și știe Domnul
De-i veni și tu inapoi

Nu știa că s-or întoarce
Într-o zi cu grâu și bani
Și cu cea mai scumpă veste
După douăzeci de ani

Și în timp ce disperarea
Il muncea pe tatăl lor
Ei ajunseră cu bine
La înaltul domnitor.

Plini de frică și cutremur
În genunchi i se inchinară
Însă el in graba mare
O privire le aruncară

Si văzând pe cel mai tânăr
Parcă se induioșară
Însă nu stătu de vorbă
Ci se întoarse și plecară

Economului ii spuse:
-Bagă-i pe evrei în casă
Taie vite și gătește
Că am să stau cu ei la masă

Rămânând cu economul
Lângă el se apropiară
Și cu voce respectuoasă
Și cu frică-i cuvântară

Domnule, argintul care
Prima dată l-am adus
Înapoi în sacii noștrii
Din greșală a fost pus

L-am adus aici de față
Căci santem oameni cinstiți
Și ne tragem dintr-o spiță
De bărbați neprihăniți

El le zise, fi-ți pe pace
Dumnezeul vost de sus
Vo fi pus în sacii voștrii
O comoară pe ascuns

Apoi le-a adus pe Simeon
Din a închisorii casă
Și le-aspus că Domnul țării
Vrea să stea cu ei la masă

Si uimiți priveau cum omul
Se-ngrijea de toate cele
Ba le aduse chiar și apă
Ca picioarele să-și spele

Și auzind că au să mănânce
Chiar la domnitor la masă
Ei își pregătiră darul
Ce-l aduserăde acasă

Domnitorul când veniră
În genunchi i se inchinară
Însă el de data aceasta
Cu blândețe îi intrebară

Mai trăiește tatăl vostru
Despre care mia-ți vorbit
Când a-ți fost întâia dată
După grâne in Egipt

Ei văzând cu ce blândețe
Și iubire le vorbește
Prinseră curaj și zise
Robul tău încă trăiește.

Spre Beniamin priviră
Și cu milă îl intrebară
Tu ești fratele mai tânăr
Ce n-ai fost întâia oară?

Și cu multă duioșie
Ia mai zis: Beniamine
Dumnezeul tău din ceruri
Să aivă milă de tine.

Iar după aceste vorbe
Încetă să le vorbească
Și începură pregătirea
Pentru masa împărătească

Pe evrei îi asezară
Începând cu cel mai mare
Și sfârșind cu cel mai tânăr
Și le dete de mâncare

Din bucatele gustoase
Ce se aflau pe masa lui
Din care mânca doar floarea
Domnilor Egiptului

Și primiră fiecare
Porții îndestulătoare
Dar a lui Beniamin
Era de cinci ori mai mare

Și mancară și băură
Toată noaptea următoare
Dar când zorile mijiră
Până în răsărit de soare

Domnitorul îi vorbește
Economului așa:
Pune-le in saci argintul
Iar la cel mic cupa mea

Ei uimiți de așa primire
In genunchi i se inchinară
Apoi își luară sacii
Și spre tatăl lor plecară

Bucuroși vorbeau in șoaptă
Despre domnul cel străin
Fericiți că se întorc
Cu Simeon și Beniamin

Dar această bucurie
Va dura foarte puțin
Și-o să i se întâmple rău
Tocmai lui Beniamin.

Cum iesiră din cetate
Economul în graba mare
Îi ajunse și le puse
Cu asprime o intrebare

Cum de vă purtară-ți astfel
Plătind binele cu rău?
Cum de a-ți furat paharul
Din care bea domnul meu?

Vi sa dat atâta cinste
Și a-ți mâncat la masa lui
Și a-ți fost o zi și o noapte
Oaspeții Egiptului

Cum de va trecut prin cap
O așa nelegiuire
Nu știați că domnul nostru
Are darul de ghicire?

Domnule, i-au zis evreii
Nu cumva să crezi că noi,
Căci tu știi că si argintul
Ți-l aduserăm 'napoi

Și știind că-s fără vină
Gata să se bată-n piept
Zise, caută prin saci
Și ai să vezi că nu e drept

Și a început cu cel mai mare
Și a sfârșit cu cel mezin
Și gasiră vai paharul
Tocmai la Beniamin

Economul le vorbește:
Tinere tu vii 'napoi
Ca să stai la judecată
Pentru faptă iară voi

Mergeți sănătoși acasă
El rămâne să plătească
Cu robie in Egipt
Fapta lui cea mișelească.

Auzind aceste vorbe
Hainele își sfâșiară
Și încarcăndu-și iar măgarii
La palat se-napoiară.

Domnitorul când îi vede
Cu asprime le vorbi,
-Nu știați că-s vrăjitor
Și am puterea de-a ghici?

Domnul nostru, fărdelegea
Astăzi ni sa dat pe față
Ne închinăm 'naintea ta
Și-ți rămânem robi pe viață

Nu, răspunse domnitorul
Eu mă tem de Dumnezeu
Voi plecati și numai hoțul
Va rămâne robul meu

Nici nu se puteau gândi
La mai aspră lovitură
Și din nou își amintiră
Cum pe Iosif îl vândură

Douăzeci de ani trecură
De când Iuda la vândut
Iar acum in zi de jale
Beniamin era pierdut

Iar acum venindu-l rândul
Iuda se apropiară
În genunchi 'naintea lui
Și plângând ii cuvântară

Domnul meu, să-ți spun o vorbă
Inima mie grea și amară
Dacă-ți mai aduci aminte
Când am fost întâia oară

Tu ne-ai întrebat de tata
Și de mai avem vreun frate.
Iar noi ți-am răspuns că suntem
Din ținuturi depărtate

Ți-am mai spus că-n țară asta
Noi venirăm după grâne
Căci familiile noastre
Nu aveau pe masă pâine

Dar ne-ai socotit iscoade
Și ne-ai spus că nu ne crezi
Până ce pe al nostru frate
Tu cu ochii ai să-l vezi

Simion a rămas în lanțuri
Iar noi am plecat îndată
Și i-am povestit la tata
De purtarea ta ciudată

El a zis: Avui o viață
Cu putine bucurii
Iar acum la bătrânețe
Mă lăsați fără copii

Mai ieri Iosif, astazi Simion
Mâine scumpul Beniamin
Nu, băiatul nu va merge
La acel rege străin

Dar cand a trecut merinde
Tată ne-a chemat la sine
Și ne-a zis cu bunătate
Mergeți iarăși după grâne

Eu l-am zis: Ascultă tată
Fără de Beniamin
Nu putem să stăm în fața
Domnitorului străin.

Lasă-l dar te rog cu mine
Nu te îngrijora de fel
Pentru el mă pun chezaș
Voi avea grijă de el

Iar de i sa întâmpla ceva
Îl vei cere de la mine
Si sa fiu pe totdeauna
Vinovat față de tine

Domnul meu mă umple groaza
Și mă închin in fața ta
Ce se va întâmpla cu tata?
Cum voi sta înaintea sa?

El ne așteaptă pe toți zece
Dar pe el ca pe o comoară
Iar de nu va fi băiatul
De întristare o sa moară

Perii lui albiti de viață
Si de multă suferință
Îi vom pogorî plângând
În a morții locuință.

Leagă-mă pe mine-n lanțuri
Și să fiu pe veci al tău
Dar băiatul să se suie
Înapoi la tatăl său

Ca să mai trăiască tata
Împlinindu-și bătrînețea
Cum voi sta 'naintea lui?
Cum să-i mai zăresc tristețea?

Începea să se întrevadă
Între ei o mare taină,
Nu știau ce se ascunde
Sub împărătească haină

Și le-a fost mare mirarea
Domnul țării cand strigară
Printre hohote de plâns
-Scoateți egipteni afară.

Rămânând doar cu evreii
Le vorbi ca un evreu,
-Nu vă temeți: Eu sânt Iosif
Mai trăiește tatăl meu?

Reci fiori îi străbătură
Din creștet până în picioare
Iosif, domnitorul țării?
Doamne, el să fie oare?

I-am căzut în mâini
Cum cade oaia în gura lupului
Și vedem acum ce drepte
Au fost visurile lui

Însă stăpânindu-și plânsul
Iosif le vorbește blând
-Nu vă temeți frații mei
Nu vă între frica in gand

Na fost răutatea voastră
Pricina vânzării mele
Dumnezeul nostru mare
Care știe toate cele

Ma trimis înaintea voastră
Să vă satur azi cu pâine
Și să strâng pe toți evreii
Ca un tată lângă mine

Din ai foametei ani șapte
Până acum doar doi trecură
Încă cinci nu va mai fi
Seceriș nici arătura

Și cu brațele deschise
Domnitorul cel străin
În extazul bucuriei
Se îndreptaă spre Beniamin

Și își îmbrătișară dulce
Frățiorul mult dorit
Căci după atâta vreme
Sănătoși s-au întâlnit

Multe amintiri frumoase
Multe amintiri de dor
Or fi fost înregistrate
Atunci in inima lor

Pana cea mai iscusită
Nu-i in stare să descrie
Starea sufletelor lor
Și imensa bucurie

Ceilalți stăteau deoparte
Plini de frică și uimire
Dar citind în ochii lui
Bunătate și iubire

Îndrăzniră deodată
Și de el se apropiară
Și cu brațele deschise
Rând pe rând se-mbrățișară

Se îmbrățișau cu lacrimi
Vânzătorii și vândutul
Încercând să înceteze
De a-și mai aminti trecutul

Apoi Iosif le vorbește
-Pregătiți-vă de drum
Și vă duceți în Cannan
După tata chiar acum

Si cu tot ce aveți acolo
Să vă întoarceți inapoi
Căci din anii sărăciei
Nu trecură numai doi

Încă cinci de azi 'nainte
Nu se vor sta ogoare
Dar viața voastră aici
Va fi ca o sărbătoare

Și ia încărcat cu daruri
Și cu grâu si cu arginți
Și cu haine pentru schimb
Îmbrăcăndu-i ca pe prinți

Și le-a zis mergeți și duceți
Vestea tatălui meu bun
Dar să fi-ți oameni de treabă
Să nu vă certați pe drum

Si au ajuns cu bine acasă
În Canaan la tatăl lor
Care-i aștepta întruna
Cu neliniște și dor

Și de cum ajung acasă
Și bătrânul ii primește
Îi aduc măreața veste
-Tată Iosif mai trăiește

L-am văzut cu ochii noștrii
El e înaltul domnitor
Însă inima-i bătrână
Nu se încălzi ușor

După atâția ani de jale
Să mai fie zile bune?
După atâta jale amară
O așa mare minune?

Dar văzându-i plini de daruri
Deodată se-încălzește
Și plângând strigă: Destul
Fiul meu tot mai trăiește

Mare-i Dumnezeul nostru
Iosif totuși n-a murit
Pregătiți-vă cu toții
Și să mergem în Egipt

Și au plecat cu toată casa
În țara lui faraon
Unde după drepte vise
Iosif era mare domn

Iosif le-a iesit 'nainte
Și a fost o bucurie
Foarte mare așa încât
Greu s-ar fi putut descrie

Israel ia zis lui Iosif
-Fiule sânt fericit
Căci ți-am mai văzut făptura
Și muri-voi linistit

Douăzeci de ani de zile
Nu credeam că mai trăiesti
Oare nu mă înșală ochii
Iosife oare tu ești?

Era iosif in persoană
Fiul dulce al iubirii
Visele copilăriei
Și-au ajuns vremea împlinirii

Faraon ia zis lui Iosif
Uită-te in largul zării
Și alege pentru ai tăi
Cea mai bună parte a țării

Lângă tine să trăiască
Și să știi că-mi pare bine
Ca familia-ți întreaga
A venit astazi la tine.

Si s-au așezat cu toții
În Gosen ținut bogat
Iar iosif îi ocrotiră
Ca un tată minunat.

Pentru toate aceste lucruri
Ei pe Dumnezeu slaviră
Visele copilăriei
În sfârșit se împlinită... .

Voi acei ce aveți in viață
Felurite neplăceri,
Poate Domnul pregătește
Viitoare mângâieri

Nu descurajați pe cale
Ci înălțați privirea in sus
Fiecare clipă este
Sub privirea lui Isus.

Amin