Du-mă iar pe stânca ce n-o pot ajunge,
Când lovește valul multor slăbiciuni,
Ia-mă-n mâna-Ți tare, mână ce nu frânge
Trestia-ndoită-n mijloc de furtuni.
Du-mă pe 'nălțimea îndurării Tale,
Să nu ies din planul binecuvântat,
Cercetează-mi voia, să rămân pe Cale,
Dă-mi iar bucuria omului salvat.
Du-mă pe cărarea vieții cele sfinte,
Când îmi poartă pașii lăturalnic drum,
Fă-mi nădejdea vie, bunul meu Părinte
Și primește-mi ruga ce Ți-o 'nalț acum.
Du-mă către țara cu un Soare veșnic
Și prin valea umbrei morții mă condu,
Umple-mă de pace, fă-mă, Doamne, vrednic
Să trăiesc de-a pururi unde ești și Tu.