De când m-am pocăit
Așa mult m-am smerit
Nu am crezut vreodată
Sa fiu așa schimbată

Asta nu s-a întâmplat
Repede ci doar treptat
A trebuit să am răbdare
Și să cred și în schimbare

A fost nevoie de rugăciune
Și Domnului să ii pot spune
Tot ceea ce mă deranja
Și de ceea ce nu puteam scăpa

Pe genunchi in odăiță
Uneori cu lacrimi și umilință
Cu Domnul meu am vorbit
Și lui tot i-am povestit

Știam că îmi va da putere
Și voi scăpa și de durere
Am bătut la ușa milei Lui
Și am primit îndurarea Tatălui

Totul a început în inima mea
Am învățat să pot ierta
Să privesc pe toți la fel
Și să nu judec, deloc, defel

Am învățat să fiu smerită
Și cu adevărat pocăită
Să citesc în Cuvântul Sfânt
Atât cât voi trăi pe pământ

Știam că trebuie să și postesc
Și orice luptă să o biruiesc
Dar nu prin puterea mea
Ci a Celui ce pe brațul Lui mă ținea

Uneori luptele m-au ingreunat
Și spre Domnul am strigat
Să-mi de-a putere să îndur
Ca apoi să mă și bucur

Am învățat să mă și lepăd
De eul meu și să și rabd
Sa fiu jignită, umilită
De cei din jur chiar părăsită

Lovită de multe lovituri
Din care am tras învățături
Toate au lucrat spre binele meu
Pentru a mă aproia de Dumnezeu

Cea mai frumoasa zi a mea
E ziua când eu am spus da
Vreau să-l urmez pe Isus
Cred că este viu așa cum a spus

De atunci a început viața mea
Cu Domnul meu alăturea
O clipă nu pot trai fără El
Pe drumul acesta ajung la țel

Să ajung in noul Ierusalim
Unde cu toții la cină sa fim
Acolo doar frumos va fi
Și Domnul nostru ne va însoți