Zborul

"Să ma înalţ pe aripi de lumina"
Asa gândeam într-o zi, eu
Când sus de tot mi-am înălţat
Privirea , si-n drumul ei
S-a agăţat de curcubeu!
"Prin poarta lui să pot să trec"
Mi-am zis, şi-am alergat, am alergat
Dar el încet, încet se depărta,
Tot mai departe se ducea.
Arcada ce îşi deschidea,
De-o parte şi de alta, a cărării
Ce stăbăteam, se tot lărgea.
Si în derivă-am mers, o vreme
Sperând himera să pot prinde,
In zborul meu, nu observam
Cum înălţime eu pierdeam.
Am invocat Puterea, am strigat.
Un strigat disperat după-ajutor
Si că mă prăbuşesc în mine, am simţit,
Sa ma ridic nevoie-aveam, de ajutor.
Dar la chemarea mea, nimic nu răspundea
Ce sfat la alţii eu dădeam, cândva,
Nimic atunci nu mi se potrivea.
Am căutat în jur, cenuşa-am scormonit,
Iar flacăra din mine încă pîlpâia.
De nicăieri un sprijin n-am primit
Si linistea din jur, încet, m-a colpeşit
Iar aripile cum se frâng, le auzeam.
Cum mă topesc şi mă preling, simţeam.
Pe piatra rece unde-n zbor, am poposit,
Am stat un timp şi m-am gândit,
La setea de Inalt, la firavele-mi aripi.
M-am deşteptat, într-un târziu
Din gândul cel înalt, am înţeles
Era prea mare pentru mine, saltul
Si nu venise vremea să ating Inaltul
In taine si Cunoaşteri am să caut,
Am să planez o vreme în tumult,
Să îi acord Cunoaşterii tribut.
Sa-mi odihnesc o vreme aripa,
Iar din stăpân să redevin un serv,
In mintea mea credinţa să conserv.
M-am aşezat la loc, pe piatra rece,
Pe treapta de pe care am plecat,
Sa ma ridic din propria-mi cenuşă,
Să mă adun şi nu să mă separ.
Am înţeles că sunt o părticică din întreg
Intregul fără mine nu ar mai fi întreg
Si când din nou m-oi agăţa de curcubeu,
Alăturea de mine pe Iisus, să am,
Pe Duhul Sfânt, dar şi pe bunul Dumnezeu.

28 mai 2007(Sfânta Treime)