Oare tu iubit creștin,
Ce din lut ai fost creat!
Nu știai tu oare?
Căci în ziua acea mare
Numele-ți va fii strigat
Și-ale tale fapte vor fii de aplaudat?

Nu știai tu oare?
Căci pe acest pământ, tu trebuie să fii Lumină
Să răspândești cuvântul cel adevărat?
Și duhul tău să fie în fiecare zi înflăcărat?

Nu știai tu oare?
Căci în cer avem un mare Împărat?
La care poți să strigi neîncetat?
Fără ca tu să fii certat? !

Nu știai tu oare?
Căci scopul tău pe acest pământ
Era să aduci un rod atât de mare
Stăpânului care te are?

Nu știai tu oare?
Căci în trupul tău, trăiește o valoare?
Pe care gratis ai primit-o
Pe ale tale nări de lut?

Nu știai tu oare?
Căci pe acest pământ
Ești un simplu călător,
Nu să fii un înșelător? !

Nu știai știai oare?
Căci o sarcină atât de bună ți s-a dat
Să fii numit al dragostei soldat?
Să fii lăudat și apreciat de al nostru mare Împărat?

Nu știai tu oare?
Căci tu trebuie să te ferești, de tot ce este păcătos?
Să fugi de tot ce este veninos?
Și trupul să nu fie de păcat setos? !

Nu știai tu oare?
Căci vine ziua aceea mare
În care va trebui să dai o mare socoteală
De a ta greșeală?

Dragul meu creștin, ce vei simți la marea întâlnire?
Teama sau Emoție?