Cat rod ai adus pt. Isus?

Adevărat, adevărat vă spun
Dacă nu moare, grăuntele de grâu cel bun,
Rămîne singur și nu aduce rod.
Dar dacă moare, atunci are valoare
Și-aduce roadă multă, însă se cere trudă.
Pe pămintul bun, sămânța cea căzută
Aduce rod, unul 30, unul 60, altul 100.
Cât am trudit noi oare cu folos?
Și cât rod am adus pt. Hristos?

Întreabă-te o suflet drag
Câți oameni sau întors la mîntuire
După alergarea ta pt. Isus și a ta slujire
Prin numele tău de creștin și a ta trăire!
Cât rod adus-ai tu aicea pe pământ
Pt. Isus, Cel Mare, Drept și Sfânt.
Dacă se-ntoarce un singur păcătos
Din lumea aceasta și face legământ
Tu ai adus un rod pt. Hristos
Și n-ai trăit degeaba pe pămînt.
Fiindcă nimic de pe pămintu-acesta, nu contează
Decât ce ai lucrat pt. Isus
Și alergând și consumându-te tu pt. El
Mai pui o cărămidă la casa cea de Sus.

Avem la dispoziție azi, de toate
Mașini și case, alții chiar palate
Și-avem mai mult decât ar fi nevoie
La unii dintre noi, chiar greu ne faci pe voie.
Avem dulapul burdușit, e plin de haine, greu de închis
Ca să-l închidă, trebe doi, și cu un anumit dichis.
Când îl deschid ca să mă-mbrac, parcă mă iau dureri de cap
Și parcă nici o haină nu îmi e pe plac.
Și stau și mă gindesc, dacă aș fi avut doar una
Nu mă durea capul deloc, mi-era egal; totuna.
In frigider și în cămară, e plin și aici
Și totuși dacă îl deschizi, parcă nu știi ce să mănânci.
Dar când aveam numai o mămăligă
Și-aceea rece, și-o ceapă din grădină
Nu mai aveam atîta stres in noi
"Oare ce fac azi de mîncare? felu' 1? felu'2?"
Mașina e parcată-n curte, și alta în garaj
Și totuși, când e ora de-nchinare, parcă e prea mult deranj.
Deși bătrînii noștri de pe vremuri
Mergeau cu care, cu căruțe sau alții chiar pe jos
Că îi mâna doru' după închinare
Și nouă ne e greu; o, mai demult era frumos!
Avem chiar și tehnologie, aparatură fel de fel
Și totuși noi găsim motive,
Cînd trebuie să alergăm, s-aducem roadă pt. El.

Tot mai nemulțumiți și tot mai cârtitori suntem
Și chiar uităm adeseori, sa mulțumim pt. ce-avem.

Dar oare cum era odată, demult, cînd era bunica fată?
Cînd locuiau 10 într-o casă, dormind pe jos, 3-4in același pat
Și n-aveau fiecare dormitor, terasă, fără pretenții la mîncat.
Mâncau toți dintr-o oală, nici unul nu zicea: "mie nu-mi place"
Purtau toți, unul de la altul, și încălțări și haine ca să se-mbrace.
Și erau cu toții mulțumiți, chiar de puținul ce-l aveau
Și se iubeau, erau uniți, nici unul mofturi nu făceau.
Aveau o inimă mulțumitoare, in care nu era loc de certare.


Noi azi suntem prea obosiți, după alergarea noastră zilnică, trudiți
Căci alergăm pt. pamint, ca și cum nu l-am părăsi in curând.
Sunt alți-n scaun cu rotile, ce-aleargă Doamne pt. Tine
Sunt alții fără mâini, chiar orbi, lucrează pentru Tine
Mie mi-ai dat mâini sănătoase, ochi, picioare
Și totuși cînd mă chemi pt. a Ta lucrare
"Trimite Doamne pe altu!"așa îți zic
"Astăzi mă doare capu' și îs prea obosit!"

O, Doamne! ai milă și mă iartă
Mi-ai dat de toate, trebuie doar faptă
Fapta mea, să te mărturisesc pe Tine
Prin tot ceea ce fac, Tu sa te vezi în mine.
Ajută-mă cu toată ființa mea, in fiecare zi să stau în slujba Ta
Să fiu picioarele ce-aleargă pt. tine,
Ochii și gura, și mâinile care lucrează pentru Tine.

Nu vreau să-mi trăiesc viața fără rost
Și să n-aduc nici un folos
In urma mea cînd voi privi, la anii ce s-au scurs
Vreau sa mă bucur, să-i mulțumesc la Tata, de rodul ce-am adus.
Ajută-mă cum știi mai bine, vreau s-aduc rod doar pt. Tine
Ca la sfârșitul alergării mele, să nu-mi fie rușine.
În brațul Tău Tu să mă iei
Și folosește-Mă așa cum vrei
Vreau ca să stau la dispoziția Ta
Și-n toate să se facă voia Ta!
Amin!