E lunã nouã. Ziua mea s-a dus
Şi stelele, pe boltã, licãresc,
Şoptind Numele scump al lui Isus,
C-un freamãt nefiresc, nepãmântesc...

Cuvintele sunt, parcã, de prisos
Atâta timp cât dragostea e foc!
Cãci, pe Calvar, Se rãstignea Hristos,
Atunci când noi nu Îl iubeam deloc.

Dar, A IUBI e caracterul Lui,
Ce nu se schimbã, de la an, la an!
Chiar dacã l-au tradus greşit, destui,
Sau îl forţeazã vreun contemporan!

"Eu sunt cu voi!", a zis El,"Negreşit!"
Atunci când de pe munte Se-nãlţa.
"Şi-l voi chema la Mine, la sfârşit,
 Pe cel ce umblã dupã voia Mea!"

                        ☆

Când suflul zilei se va risipi,
Ne spun umbrele serii, mai apoi,
Cã este pregãtitã înc-o zi,
Fãrã a şti de e şi pentru noi!