Nu-mi da, Doamne, frumuseţe... frumuseţea-i trecătoare
Şi se stinge ca şi norul ce e alungat de soare
Dă-mi mai bine-nţelepciune, voia Ta să împlinesc
Şi prin orice încercare eu, în dragoste să cresc!
Doamne, nu-mi da bogăţie... ea n-aduce fericire
Dacă nu e împletită cu speranţă şi iubire...
Bogăţia o pot pierde dar iubirea, orice-ar fi
Îmi va fi comoară sfântă când voi merge-n veşnicii!
Nu-mi da, Doamne, loc de frunte căci trufia e şireată
Ea şopteşte la ureche şi cu vorbele te-mbată
Apoi uiţi de sfiiciune... către cer nu mai priveşti
De parcă n-ai fi ştiut ce înseamnă să iubeşti!
Doamne, nu-mi da mult din toate să nu uit cumva de Tine!
Dă-mi atât cât am nevoie... . zâmbete dar şi suspine
Căci atunci sufletul meu va fi cald şi vegheator
Şi Te va slăvi pe Tine cu iubire şi cu dor!

Vulcan-19-06-2022
Mary