Nu mă-nspăimântă cerul nici pământul,
Pe unul calc, pe celălalt îl străpung;
Sunt slab, sămânța care-o suflă vântul
Pe stepele vieții îndelung,
Dar el mă suflă unde vreau s-ajung!
Chiar dacă ești la infinit de mine,
Dar știu că ești și-Ți cat împărăția,
Nu-mi mai trăiesc in van nimicnicia,
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Și sunt contemporan cu Veșnicia.