Iubirea Ta mă copleșește!
Nu am cuvinte să Îți spun,
Cum dragostea în mine crește,
Când văd Isus cât ești de bun!
Chiar și pe pat de suferință,
Pot să Te laud, Domnul meu,
Căci ai mărit a mea credință,
Cu mult mai mult, când a fost greu!

Înfrânt de munci istovitoare
Și de poveri greu de purtat,
Cerut-am Doamne, o favoare,
Să-mi dai o vreme de Sabat!
Să-mi odihnesc a mea țărână,
Iar rodul necules să-l dau,
Celor flămânzi după Lumină
Și celor ce speranță n-au!

Să-mi cercetez conviețuirea,
Să văd ce-i bun, ce e greșit,
Căci importantă-i mântuirea
Și vreau să stiu unde-s greșit!
Acum, am timp de meditare...
Chiar dacă rănile mă dor,
Tu dai balsam de vindecare
Și-mi spui că sunt biruitor!

Că nu oricine poate duce,
O cruce grea cum e a mea,
Cu glasul Tău șoptit și dulce,
Tu-mi dai puteri, Aleluia!
O, Domnul meu, îmi știi trăirea,
Și inima ce-mi bate-n piept,
Nimic nu vreau, doar mântuirea,
Venirea Ta, cu dor aștept!

Eu știu, țărâna e țărână,
Poate să dea și bun și rău,
Acolo unde e Lumină,
Binecuvântă Dumnezeu!
De-aceea azi, cu mulțumire,
Îți spun că bine ai făcut,
Că mi-ai dat ceas de păsuire,
Chiar dacă timpul a durut!

Putere dă-mi, Preasfinte Tată,
Să pot umbla chiar sângerând,
De nu mai pot, Te rog mă iartă,
Când vezi că eu pășesc plângând!
În liniștirile de-o clipă,
Văd harul Tău în tot ce sunt,
Purtat pe-a Duhului aripă,
Mă văd copil, mă văd cărunt.

Și-aștept cu-atâta nerăbdare,
Să vii Isuse drag, pe nor,
Să-mi iei povara care doare,
Să-mi spui că sunt învingător!
Toți anii de Sabat să fie,
O mare binecuvântare,
Și-aceia care nu Te știe,
Să Te cunoască fiecare!

Când voi păși în nemurire,
Să uit de chinul ce-am trăit,
Să simt în juru-mi doar iubire,
Să fiu de-a pururi fericit!
Mai e puțin, mărire Ție,
Că-mi dai îmbărbătări mereu,
Mi-e dor de cer, de veșnicie,
Mi-e dor să fiu cu Tatăl meu!

20/06/2022, Barcelona- Lucica Boltasu