Ca zgura de argint pusă pe ciob
Așa-mi era sufletul, rob

Și-n tolbă cu săgeți otrăvitoare
Pentru vreun frate, ucigătoare

Când miere am găsit în cursă-am prefăcut-o
Și versul și cântarea, de jale am făcut-o

Și pâinea în fărâme toată am risipit
Și pe Isus plângând L-am izgonit

Nu am vrut rai, n-am vrut lumină
N-am vrut nici ocrotirea Sa divină

Eram prea jos și prea întunecat
Prea singur ca să mai pot fi salvat

N-a fost destul să mă răzbun
L-am pironit pe cruce, putere să adun

Dar, vai! Odihnă nu-i, nici pace
Și de durere simt cum sufletul mi se desface

După o vreme pustiit
În praful din Damasc L-am întâlnit

M-a tras cu funii de iubire
Și m-a îmbrățișat 'neștire...

Și m-a spălat, mi-a pus balsam
Mi-a dat și haina-I să o am

Mi-a dat azima, și vin nou
Și-apoi cel mai mare cadou

El mi-a dat frați, iubirea Lui
Neprihănirea și odihna Lui

Sunt ca și El, viață și lumină
Și adevăr și dragoste divină

Și versul pentru Isus il voi scrie
Să se prefacă în cântări de bucurie!