Ce porți în inimă, tu scoți afară!
De-i un cuvânt de încurajare,
Sau o vorbă ce-o să doară,
De-i o critică ce va-ntrista,
Sau e vorbă ce va ridica,
Gândește, înainte de a spune ceva!

Ce porți în inimă, tu vei rosti!
Ai grijă ce vorbești!
Nu da drumul la gură, nu te grăbi,
Pe cineva ca să rănești.
Mai bine taci, să știi!
Limba e un foc mic,
Ce se-aprinde și greu se mai stinge.

Ce ai în inimă, tu dai,
Cuvinte dulci, cuvinte reci,
Cuvinte ce pot duce-n rai,
Sau înspre iad pe veci!
Cuvinte care pot zidi pe cineva,
Sau ce pot sufletul dărâma.
Ai grijă ce rostești!
Limba e un mădular mic,
Dar cu ea, un foc mare poți să pornești.

Ce ai în inimă, vei arăta,
Prin vorba și prin fapta ta,
Prin cât iubești,
Cât poți ierta,
Cu cât măsori ți se va măsura,
De tu nu ierți, nici tu nu vei primi iertarea Sa!

Ai grijă de inima ta,
Căci un izvor de viață e in ea,
Păzește-l și umple-l cu iubire,
Să nu permiți ca să urăști din fire,
Să-ți umpli inima mereu cu Dumnezeu,
Căci doar așa îți vei salva sufletul tău!

Cu gura poți ucide sau poți mângâia,
Cu gura poți bârfi, cu ea poți lauda,
Gura, e o poartă de ieșire,
La tot ce ai în inima din tine.

De ai iubire, vei da doar iubire,
Și vei iubi prin vorbe și privire,
De ai mânie, doar asta tu vei da,
Și vei primi și tu în schimb așa!

Ai grijă de inima din pieptul tău,
Ea trebuie să bată în ritmul Lui Dumnezeu,
De bate in ritmul eului din tine,
Va arde, se va sparge in fărâme.

Ce ai în inima tu dai,
Te duce-n iad, sau înspre rai!

Diana. V