ÎMI AMINTESC...

Îmi amintesc cum m-a păzit în toate
Preasfântul meu Părinte venerat
M-a scos din situaţii disperate
În care, dezolat, vedeam doar moarte
Dar El m-a izbăvit şi mult m-am bucurat.

Şi mă gândesc acum la zilele-ncercării
N-au fost puţine c-aşa-i pe pământ
Gustăm ades din cupa întristării
Dar Cel ce se numeşte Domnul îndurării
Ne întăreşte să stăm în sacrul jurământ.

De multe ori venit-a prinţul nopţii
Să-mi tulbure odihna ce-o aveam
Venea cu planul lui, cu gândul morţii
Dar se oprea înfrânt în pragul porţii
Căci eu prin rugă cu Tatăl mă uneam.

Nicicând nu voi uita cum valuri de iubire
M-au însoţit tot timpul, m-au edificat
Şi-această vie, penetrantă amintire
Îmi dă imbold pentru cucernică slujire
Şi înţeleg că Tatăl m-a binecuvântat.

Da, parte am avut de multe coborâşuri
Dar mi-amintesc voios cum El m-a ridicat
Nu m-a lăsat să mă căznesc pe povârnişuri,
Să urc cu greu printre spinoasele tufişuri
Ci m-a purtat pe braţe pe drumu-ntunecat.

Mă duc cu gândul şi la trăirile divine
Scăldate în lumina bucuriilor cereşti
La părtăşiile cu sfinţi în înălţime,
La stările acelea scumpe şi sublime
Pe care te îndemn, creştine, să le preţuieşti.

Viaţa cu Hristos mi-a fost şi-mi este
Un scop preasfânt, un ideal măreţ
Îmi amintesc cum L-am primit; nu e poveste
Anii petrecuţi cu El vin să ateste
C-apreciez nespus ispăşitorul preţ...

Cu El pe cale am gustat dulceaţa
Ce-mi va fi hrana zilnică în Paradis
Aştept cu nerăbdare, cu credinţă Dimineaţa
Când Regele iubit îmi va schimba viaţa
Învăluind-o în splendori de nedescris.

Iar azi când meditez la anii ce-au trecut
Sunt şi mai hotărât: nu mă despart de Mire
De când L-am acceptat, de când L-am cunoscut
De harurile Sale El parte mi-a făcut
Şi-L proslăvesc cu reverenţă şi uimire.

Îmi amintesc cu drag cum anii pribegiei
Mi-au întărit credinţa-n Creator
Să pot să cânt cântarea veşniciei
Să stau până-n final în şcoala vredniciei
Şi să-L iubesc fierbinte pe bunul Salvator.

Data: 15 Mai, 2007