Știu ce e dorul, ce-i durere,
Știu cum e pe genunchi să cazi,
Să cauți multă mângâiere,
Să-ți pară de decenii azi.

Știu că necazu-i gust de fiere,
Știu că e greu să îl suporți,
Iar bucuria-i gram de miere,
Râvnită tot mai des... de toți.

Știu care-i gustul la trădare,
Atunci când nu te-ai așteptat...
Rămâi statornic, drept și tare
Și vei avea de câștigat.

Știu cum e cei dragi să te lase,
Să plece de unde nicicând
Nu-i vei vedea că s-or întoarce... ,
Dar te așteaptă-n Cer, cântând.

Știu cât de grea e despărțirea,
Când urlă sufletul pustiu,
Când nu vrei să-ți accepți menirea
Știu cum e asta, chiar o știu.

Nu pot să zic că viața mea,
A fost în sine prea ușoară,
Dar nici să zic c-a fost prea grea:
A fost și iarnă, dar și vară.

De-aceea pot să mulțumesc
Pentru necazuri, întristări,
Căci au trecut, și-acum doresc
Să mângâi pe cei în dureri,

Să îi conving că-n lume toate
Se trec cu bine pe genunchi,
Că e posibil, că se poate
Să vezi viața din alt unghi,

Vreau ca prin tot ce am trecut
Să lase urma mea săpată
Pentru acei ce n-au văzut
Credința, dragostea curată,

Să am puteri să îi ajut
Pe cei cu fața-nlăcrimată,
Să pot să schimb masca de lut,
Să le văd zâmbetul odată.

Adelina MALANCEA
22.06. 2021