Sunt doar săptămâni şi mă-apropii de zid
De Alba Cetate şi-al lumilor vid
La Poarta de Aur se întredeschid
Speranţe şi visuri şi-n urmă se-nchid...

Rămâne-vor toate în urmă la schit
Pământu-i povară pe suflet și mit
Şi-i doar o părere al lumilor sit
Când totul se-ntoarce-n adânc părăsit...

Spre capăt de drum ocolit obosit
Cu suflet la gură mă-apropii grăbit
Şi-s astăzi ca ieri mai de patimi slăbit
Şi-s stele-n adâncuri şi-s cânturi la schit...

Rămâi, o rămâi, stea dintâi ce-ai ivit
În suflet sperantă şi setea-i sorbit
Mai dă-mi o fărâmă din tot ce-am privit
Ori Fata Morgana-s în zări risipit...

**********************************

De ieri pâna mâine se-ntinde avid
O eternitate de-o zi fără zid
Și-n linişti ascunse mă-aştepţi peste vid
Şi viaţa se-nchide şi vieţi se deschid...

Şi-i noapte pe lume şi-i zgomot pripit
Și-n horn cucuvaie o clipa-a aţipit
Şi nimeni să ştie că mâine la schit
Pe bolta senină o stea s-a ivit...

***