Ce aş putea să-mi mai doresc când Tu eşti Dumnezeu şi Tată
Când mă veghezi mereu din ceruri şi-s fiică binecuvântată?
Ce aş putea să mai doresc când simt iubirea Ta divină
Cum mă-nfăşoară zi şi noapte şi lacrimile mi le-alină?

Eram pierdută într-o lume ce alerga spre nicăieri
Lipsită de senin şi pace... fără de cânt, fără puteri...
Mă-aliniam în zori de zi la start şi alergam mereu
Dar nu aveam nici o izbândă căci nu aveam pe Dumnezeu!
E-adevărat, puneam deoparte ban peste ban să fac o casă
Munceam din zori în asfinţit să-mi fie casa mai aleasă
Şi vai, în alergarea mea eu am uitat ce-aveam mai sfânt
Un suflet ce plângea amarnic căutând iubirea pe pământ
Până-ntr-o zi când Cel ce este Iubirea cea desăvârşită
Printr-un om simplu mi-a şoptit: N-ai vrea să fii şi tu iubită?
N-ai vrea în inima de gheaţă să simţi un foc mistuitor
Aprins de Cel ce este Tată şi e al dragostei Izvor?
O, sfântă zi cum ai putut ca printr-o şoaptă să mă-opreşti
Să schimbi al vieţii mele drum să-l duci spre slăvile cereşti?
Cum ai putut să mă transformi din fata fără nici un rost
În fiică mândră de-Mpărat ce are-n Domnul adăpost?
Azi merg pe cale fericită căci Dumnezeu e Stânca mea
Şi văd la fiecare pas cum mă-nfăşoară pacea Sa
Şi iarăşi zic: Ce-aş mai putea acum, aici să îmi doresc
Când Domnu-I totul pentru mine... E tot ce am... tot ce iubesc!

Vulcan-26-06-2022
Mary