Loc de odihnă vreau să-ţi dau şi fericită
Aş vrea să fii tu, fiica mea, măcar
Sub aripa lui Yahve-adăpostită
Speranţe noi răsar sub vechi hotar...

La noapte-n aria de curând cosită
Boaz va treiera orz pe altar
Tu la picioare mantia-i ridică
Şi el te va-nvăţa lumânărar...

La miezul nopţii-nfăşurat în frică
S-a trezit omul din prelung coşmar
- Cine eşti tu? - Sunt roaba ta de-o clipă
Cât o vecie-ntinsă peste jar...

- Întinde-ţi poala hainei tale-n pripă
Şi-acopere-mă ţie roabă-n dar
Căci moartea şi viaţa se-nfiripă
Sub dreptul de răscumpărare iar...

- Binecuvântată fii de Domnul, fiică
Prin două fapte vremii pălimar
Ai pus, şi la-a cetăţii primă poartă
Te voi răscumpăra celibatar...

Iar mantia-ţi săracă o despică
Şase măsuri de orz le ia în dar
Să nu te-ntorci la soacra ta calică
În dimineaţa învierii chiar...

*******************************

Şi paşii-ţi zboară spre cetatea mică
Povara-ţi n-o mai simţi pe umerar
De-acum poţi fi prea liniştită, fiică
Boaz te poartă azi în calendar...

***