Am îmbrăţişat un stâlp de beton
Singur sub un bec de neon
Şi se părea că sunt câine nu om
În această noapte albă de zvon...

*********************************

Şi te-ai dus iubire prin sloiuri de-atom
Şi sunt tot mai singur şi tot mai neom
Când spre dimineaţă răsare molcom
Cunoştintă vie de moarte pogrom...

*********************************

Dar la ceas de veghe se-aude un zvon
A-înviat! Marie, nu plânge! E Om!
Dar e şi Iubire eternă-n eon
Dumnezeu coboară şi urcă... mi-e somn...

***