Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. (Ps.20:7)

Aflat pe o platformă, la-nălţime,
Desprins cu semeţie din obscur,
Simt siguranţa năvălind în mine
Privind la balustrada, prinsă bine,
Ce mă-nconjoară de jur-împrejur.

Deodată se produce-o clătinare
Şi mă întreb: de unde-o fi venind?
Alunec şi mă clatin pe picioare
Dar nu, nu sunt cuprins de disperare,
În jur e balustrada, pot s-o prind.

Dar balustrada - aoleu! - cedează
Şi împreună mergem în abis,
Sunt sufocat de-un sentiment de groază
Când, brusc, totul în jur se luminează
Şi mă trezesc. Ce bine că-i doar vis!

Învăţătura nu-i doar pentru mine,
De-aceea o împărtăşesc cu voi.
Gândeşte-te întotdeauna bine:
Pe ce te bizui în viaţă? Cine
Ţi-e sprijin totdeauna în nevoi?

Sunt mulţi cei ce se văd în siguranţă
Şi, amăgiţi, se cred la adăpost.
Din vârf privesc în jur cu aroganţă
Dar balustrada, falsa lor speranţă,
E iluzorie, e fără rost.

Protecţia ei e amăgitoare,
Prezenţa ei nu-ţi este de folos;
De vrei o siguranţă-n încercare
Nu sta pe balustrade-nşelătoare,
Vino la Stânca vieţii, la Cristos!

Amin
Vulcan, iunie 2007