Singur stau la izvorul tăcut
Şi mă-ntreb când, de ce m-am născut
Şi fiori îmi străbat nervi de lut
Viaţa-i tristă şi-s singur şi-s mut...

Şi din hăuri, din vremi sângerând
Vagi ecouri prin frunze se-ascund
Şi mă-absorb în ţărâna din prund
Viaţa-i vis si încet mă scufund...

********************************

Dar ascultă, din doniţe blând
Suflet alb se ridică curând
Şi se rupe de-al morţii veşmânt
Străbătând lumi şi vremuri pe rând...

********************************

Lângă moarte, izvor, gândul slut
Şopotul se preface-n sărut
Şi mă-ntreb oare chiar m-am născut
Când Tu taci şi ecoul e mut...

***