Trecut-a secerişul şi-i spre seară
Şi-i bucurie în ogoare-n ţară
Şi-n Betleem o umbră se strecoară
Pe câmpul lui Boaz încetişoară...

Şi lucrătorii-s veseli şi-n curând
Culca-se-vor în arie rând pe rând
Şi lângă-un stog Boaz îngenunchind
Se-aşează şi adoarme-ntrezărind...

Căci Rut se-apropie şi-i desfăşoară
Mantaua şi picioare-i înfioară
Cu inima şi-n suflet îi coboară
Misterioasă dragoste de ţară...

La miezul nopţii omul tresărind
Se sperie când de picioare-l prind
Mâini calde-n stele tremurând
Sandala prăfuită sărutând...

- Cine eşti tu? Întreabă într-o doară
- Sunt Rut, slujnica ta de-o vară
Întinde-ţi poala hainei peste ţară
Răscumpărând pământul din ocară...

Şi peste mine-ntinde-o biruind
Pe cel cu dreptul dat dar neiubind
Şi-n Casa Pâinii îndurare dând
Pe roaba ta primeşte-o coborând...

- Fii binecuvântată fiică şi fecioară
De Domnul legământului de seară
Prin două fapte dovedit-ai iară
Că eşti cinstită ca odinioară...

Rămâi aici cu dimineaţa-n gând
Căci tot ce vrei voi face şi curând
La poarta cetăţii voi sta aşteptând
Bătrânii-n sobor să confirme cuvânt...

Şi-n zori înainte ca-a inimii pară
Să rupă talazul, cei doi se sculară
Şi şase măsuri în mantaua-i măsoară
De orz pentru soacră ca-n dar să o ceară...

Şi drumul spre casă-i mai scurt ca oricând
Picioarele-i zboară, povara-i de vânt
Şi-n ultima stea mai străluce un gând
Naomei să-i spună istorii pe rând...

- Fii liniştită fiica mea, că-n seară
Lucrul va fi-ncheiat pe dinafară
Şi omul va grăbi hotar să ceară
Odihna să-şi găsească peste ţară...

Şi-ai biruit străino, vremi şi gând
Şi oameni şi destin şi necuvânt
Şi te-ai unit de tainic legământ
Mesia să se nască pe pământ...

***