Dimineața din noapte

Stelele mi-au deschis ușa azi-noapte;
făcuseră lanț stelar în formă de mâini;
mi-au atins brațele cu palme-mi unite
în ruga mulțumirii,
pentru dimineața din noapte.
Se crăpase de ziuă pe cer,
nori albi în formă de troiene
făceau lumină în albastrul închis,
unde îmi era așteptată ruga.
-Câtă splendoare!
Mestecenii, arțarii își mișcau încet frunzele
dirijate de un vânticel parcă grijuliu,
să nu deranjeze.
- Îți mulțumesc că ești aici!
Că n-ai fost nicicând plecat de lângă mine,
că mi-ai fost și-n lacrimile plânse-n rugi
și-n timpul mulțumirii.
Stelele-mi înconjuraseră mâinile
cu mai multe brățări luminoase.
Am împins ușa cu spatele,
să nu deșir frumusețea de aur stelar
care-mi dusese ruga la tronul ceresc.

Alexandrina Tulics, 30 iunie 2022- Delafield