Mă frâng și mă zdrobesc sub Mâna Ta,
Când Tu vrei să lucrezi în mine,
Mă doare, căci frângerea e grea,
Dar știu că-n voia Ta-i mai bine.

Mă doare când cioplești în mine,
Mă doare să mă las lucrat,
Căci strigă lutul și refuză a Ta zdrobire,
Dar știu că vrei să fiu aur curat.

Și firea mea refuză frământarea,
E greu să te lași modelat,
E greu să accepți transformarea,
Dar, doar de El poți fi lucrat.

E greu să simți cum Te apasă,
Și te cioplește de ce-i rău,
Dar o să fii o formă aleasă,
Și făurită în Harul Său.

El nu te uită când tu suferi,
Nu-i place să te-ngenuncheze,
Căci doar așa tu prinzi puteri,
Și orice teamă o să-nceteze.

E greu s-accepți, e greu să înveți,
Că forma ta ți-o dă doar El,
Zdrobirea te ajută să-nțelegi,
Că fără El ești lutul efemer.

Din Mâna Lui viața ți-a dat,
In Mana Lui mereu te ține,
Tu lasă-te de El format,
Și va schimba ce-i rău, in bine.

Să fiu lucrat de Mâna Lui,
Să moară tot ce-i vechi in mine,
Să fiu un vas de cinste, in casa Tatălui,
Să pot să mă înalț spre slăvile senine.