Ne cere sfințire, Isus azi ne cheamă, cuvântul din ceruri cu toți s-auzim,
Mesajul de azi pentru noi ce coboară, el este îndată noi să ne sfințim.

A noastră trăire ea sfântă să fie, privirea și vorba ce noi o rostim,
Mereu El ne spune ca noi azi pe cale ca sfinții în toate ar vrea ca să fim.

Ne cere sfințire și-n faptele noastre, să nu le cunoască întregul pământ,
Dar vrea ca și inima... cugetul nostru, el astăzi sa fie mereu unul sfânt.

Și pasul să calce pe urma lăsată, și-n urmă să lase o urmă de sfânt,
Urmașilor care în urmă aleargă, ca ei să nu-alerge-n zadar pe pământ.

Ne cere mereu o sfințire-n slujire, căci noi azi slujim unui viu Dumnezeu,
Sfințire El ție îți cere creștine, dar vrea ca-n sfințire s-alerg azi și eu.

Plăcuți vrea să fim în sfințenie sfântă, în zilele care de azi au venit,
Acel ce e sfânt nu va fi niciodată, de șoapte sau umbre vre-o dată zdrobit.

Ne cere sfințire... s-avem azi sfințire, să fim după voia Acelui divin,
Să n-avem zadarnic un nume în viață, un nume ce astăzi l-avem... de creștin.

Să fim cum vrea Domnul, sfințiți azi prin harul, ce El îl mai lasă acum pe pământ,
Sfințenia poate deschide chiar poartă a cerului care e veșnic el sfânt.

Ne cere sfințire, cerească să fie, în ochii ce astăzi de sus ne privesc,
Să n-avem trăirea în fața acelor ce ei doar pământul zadarnic umbresc.

Mereu să se vada această sfințire, profundă să fie în noi ea mereu,
Acel ce ne cere sfințire nu-i omul, El este un mare și sfânt Dumnezeu.