Pe mâna cea sfântă să-mi fie vreau viața,
Să nu mă cuprindă vre-o teamă vre-o dat,
Să-mi strângă ființa la piept vreau doar Domnul,
Cu El să vorbesc aș dori ne-ncetat.

Sa-mi ducă vreau visul în zări depărtate,
În care ce-i azi, niciodat nu va fi,
Să-L văd vreau pe Domnul, și nimeni vre-o dată,
Să nu ne despartă, vrem veșnic a fi.

Pe mâna cea sfântă să-mi fie vreau pasul,
Pe mijloc de cale spre-al meu Dumnezeu,
Să trec mai ușor de atâtea venite,
De vremuri fierbinți și de timpul mai greu.

Să trec mai ușor de-ntristări, de durere,
Să trec mai ușor de adâncul suspin,
Aș vrea să nu plâng când din nou se arată,
Pe mâna cea sfântă să simt vreau alin.

Pe mâna cea sfântă să-mi fie privirea,
Prin lumea ce-i plină de spini și păcat,
Sa văd doar lumina din cer ce coboară,
Ca eu de vre-un spin să nu fiu înțepat.

Să fie-ațintită spre zarea albastră,
Spre locul în care s-ajung mult aș vrea,
Dar numai pe mâna cea sfântă în ceruri,
S-ajung la sfârșit negreșit voi putea.

Pe mâna cea sfântă să-mi fie vreau zborul,
Căci numai pe ea voi ajunge-n loc sfânt,
Atunci când va fi început de vecie,
Atunci când va fi un sfârșit de pământ.

Pe ea voi putea ca să trec eu de toate,
Pe ea biruință mereu voi avea,
Pe mâna ce-a fost răstignită odată,
Ca astăzi să fiu eu purtată pe ea.