Fericit e cine-L are pe Isus în viața sa,
Doar în car de biruință-ntotdeauna-l va purta,
Îl va duce pe o cale, care va sfârși doar sus,
Căci îl are călăuză, zi de zi doar pe Isus.

Fericit e cine crede, în puterea Celui viu,
El nu are nici-o teamă, nici în ceasul cel târziu,
Este plin de bucurie, chiar în vremuri de necaz,
Și când lacrimi după lacrimi, curg adesea pe obraz.

Fericit este creștinul, care este-ncrezător,
Nu-și oprește niciodată, înspre ceruri al său zbor,
E mereu plin de putere, de dorința de-al vedea,
Pe Isus când își sfârșește, alergarea-n viața sa.

Fericit este și omul, ce privește după zări,
După valuri ridicate de întinsele azi mări,
Este cel ce-ntotdeauna, biruința va vedea,
Căci el are-un vis întruna, pe Isus a-ntâmpina.

Fericit e luptătorul, ce nu este ațipit,
El în luptele mai grele, este cel mai fericit,
Căci în luptă... luptă Domnul, pentru cel ce-i vegheator,
Și din ele-n totdeauna, va ieși biruitor.

Dar și cel care iubește, fericire va simți,
Pe el Domnul niciodată, nicicând nu-l va parăsi,
Și prezența cea divină, el mereu o va avea,
Și doar fericit pe cale, zi de zi va-nainta.

Fericit e cine-l are, astăzi doar pe Dumnezeu,
Este-o mare fericire, să te simți un fiu al Său,
O mai mare pe pământul care este întristat,
Nu există... decât cerul, fericire-n dar ți-a dat.

Plin mereu de fericire, fii creștine-n viața ta,
Și pe Cel care ți-a dat-o, tu uitării nu îl da,
Lângă El de vei rămâne, fericit mereu vei fi,
Bucură-te-ntotdeauna, Domnu-n dată va veni.

Și-n această fericire, mulțumește ne-ncetat,
De-a Ta gură azi să fie, Domnu-ntruna lăudat,
Pentru fericiri alese, mulțumiri vrea Dumnezeu,
Să aduci întotdeauna, jertfă la altarul Său.