Prin valea pustie ne este doar pasul, spre cer alergăm azi luptând noi mereu,
La capăt ne-așteaptă Acel ce și astăzi, El este cu noi, este-un viu Dumnezeu,
Doar harul ne trece de bezna pustie, doar harul ne umple mereu de puteri,
Ne-aduce lumina pe-ngusta cărare, departe de-a lumii pierdute cărări.

Pe urma de Domnul ce-a fost ea lăsată, noi azi alergăm căci e-un timp de sfârșit,
Și vrem să fim gata, ca-n ziua cea mare, să fim înalțați către cer... infinit,
Prin negura vremii ne trece și gândul, ce valuri întâmpină astăzi mereu,
Dar nu ne întoarcem din drum căci la capăt, ne-așteaptă și astăzi un Sfânt Dumnezeu.

Prin clipele grele dar plini de credință, zburăm sub un cer chiar de-i plin el de nori,
Cu aripi rănite de gurile rele, zburăm doar întruna din zori până-n zori,
Căci vrem ca la capăt s-avem noi în față, un chip ce nu-i altul ca El de frumos,
Acel ce odată, purta o coroană, de spini dar mereu El era glorios.

Prin timpul cu soare și cel plin de ploaie, spre Țara de vise-alegăm azi mereu,
Prin grea suferință, cu dorul de ceruri, nu stăm în popasuri chiar dacă e greu,
Cu focul iubirii, în piept care arde, pășim către locul ce-i veșnic doar sfânt,
Departe de-această urgie venită, departe de chinul ce-i azi pe pământ.

Nu suntem vre-o dată acei care pasul, opresc la răscruce de drum căci de sus,
Mereu pentru noi se arată lumina, acea coborâtă de Domnul Isus,
Și azi prigoniți de o lume întreagă, spre cer alergăm, cu-o dorință mereu,
Dorim la sfârșit să-l vedem doar pe Domnul, la cer să ne-nalțe vrei tu... vreau și eu.